Dupa multe socoteli si razgandeli unde sa fie destinatia turei noastre de iulie, a iesit din palarie o tura in Lotrului, cu campare la Prejba.
Zis si facut. Am pornit din Bucuresti nici prea devreme, nici prea tarziu si dupa ce-am lasat masinile pe marginea forestierului ce urca din Talmacel ne-am tinut in continuare de BA. Nu chiar dintr-o bucata, ci cu doua halte.
Prima fu prilej de a invarti o sticla cu ceva, insirati pe-un prag de fanar, in prima mare poiana - foarte frumoasa, pliiina cu margarete si multe alte floricele colorate....daca tot se anunta o ploaie iminenta. Ce-i drept, locul in care ne aflam a fost oarecum ocolit de ploaie. Au cazut acolo...niste stropi..cat sa nu regretam ca ne-am oprit.....desi parca incepuse sa ne placa locul....:)))) Dar, in schimb, in jur roata de fulgere! Ca sa nu mai spun ca sus am descoperit ca daduse cu grindina! Waw! Chiar si dupa cateva ore, la momentul cand am ajuns la Prejba, mai puteam aduna cativa pumni cu boabe de grindina.
A doua (mai mare) s-a produs in tacere...ca nu prea mai puteam vorbi cat ne infruptam din afinele mai mari sau mai mici, da' toate dulci-acrisoare, intalnite-n cale.
De ajuns am ajuns mai pe seara...suficient de devreme cat sa ne punem corturile pe lumina, sa ne adunam ceva lemne de foc, sa stam un picut in jurul focului la ceva taclale si din nou la invartit - de data asta doua sticle, sa ne bucuram de cerul pliiin de stele de deasupra...ceea ce nu era cazul la linia orizontului, unde cineva tot facea poze cu blitz...:))))
Ce sa mai! Tura asta fu dovada clara (una-n plus) ca suntem baieti buni. Oameni buni. Ca Doamne-Doamne ne iubeste. Ploaia wagneriana a inceput cand deja eram instalati in sacii de dormit si poate ca unii dintre noi si atipisera. As fi preferat o ploaie ceva mai debussyana, da' n-a fost sa fie...ci doar la rastimpuri, cand se mai potolea un pic. Si a incetaaaaat..a doua zi dimineara cand, dupa ce ne-am strans toate hangaralele, ne-am decis sa iesim din corturi si sa le strangem chiar si pe ploaie. Da' noroc ca s-a oprit aproape de indata ce-am iesit.
Sa mai mentionez si ca ne-a lasat sa ajungem la masini, sa ne spalam in parau, sa ne schimbam hainele si bocancii si abia apoi a mai dat inca o rapaiala? Ba chiar m-am mai bronzat un pic pe umeri in coborare. :))))
Oameni buni, dom'le, kogayonii astia! Pana cand si vremea are grija de ei. :)
