Am tot asteptat toamna asta....ca mi-era tare dor de-o zi calda si colorata in care sa vad de deasupra valea Comarnicelui, asa cum numai ea stie sa se primeneasca la ceas de-octombrie. :)
Am fi putut fi patru, dar pana-n ziua plecarii ne facuram trei. Ne-adunaram in fata blocului, duminica pe la 7.30 si porniram la drum spre valea Cheii, cu gandul de a lasa masina langa troita de la bifurcatia spre Pahomie, ceea am si facut. De-acolo ia-o la pas, pe forestier, in incalzire usoara pentru ceea ce va urma: urcusul pana in Curmatura Oale si de-acolo spre varf.
Cum fuse... iata acisilea, in pozele de mai jos. Pozele sunt facute de baieti. Deci meritul e al lor.
Pe sageata indicatoare scrie 4-5 ore, dar noua ne-au fost suficiente trei. :)))) Mai bine cat mai multe ore pe sus decat s-o lalaim in urcare.
Primul loc in care-am lasat-o mai moale cu ritmul a fost valcelul larg dintre stana Oale si curmatura Oale. Prin curtea stanei trecuram fara sa ne oprim, date fiind pataniile din alti ani cu purecii din curtea stanei. Deci nu va opriti acolo, oameni buni!
Si-apoi, pe sus, a inceput sa curga cu rasfat la poze....
De la varf (cel cu alt. de 1866m), lucrurile se vedeau cam asa:
Aici, stana din Stevioara, pe care, de data asta, am "eludat-o"....:)))))
.....pentru ca ne-a atras privirea muult mai mult (si ne-a starnit curiozitatea) aceasta poiana, care la acel moment a intrat direct pe locul 1 in topul destinatiilor noastre. :)))) Zis si facut!)
Cand sa privim inapoi locurile de unde-am coborat, ia de vezi....
Asa ca am luat-o la vale, alegand sa revenim la stana din Oale, in coborare prin padurea asta:
Inca o tura de poze, de la oarece distanta de curtea stanei, nu cumva sa ne purecim din nou.... :)
Si din nou la vale in poiana de start, de unde peretii din lateral de Scocul Mielului ne ofera o priveliste de mari altitudini si ne aduc aminte ca trebuie sa revenim si pe-acolo (cu prietenii potriviti....)
To be continued.... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu