Imi doream demult cateva zile de iarna in Capatanii. Si unde e mai bine decat la Folea? De fapt, singurul loc dintre cele cateva variante de cazare in zona (cu soba) la care avem acces....Iar pentru asta ii vom multumi gazdei noastre dupa cum vom stim noi mai bine :)
De ce imi doream asa ceva? Pentru ca, in opinia mea, Capatanii sunt o minunata destinatie de iarna! Si, de asemenea, pentru ture de bicicleta...ca tot veni vorba, dupa cum cred ca o sa va convingeti si singuri din pozele ce vor urma si care ilustreaza pe ici, pe colo, cel putin partial, traseele 9 si 10 de aici: http://www.oltenia-biking.ro/
Am stat cu totul patru zile acolo. Prima a fost ziua de urcare din Saliste, care a insemnat fix 3 ore de urcus sustinut...desi rucsacii erau cam grei...ca deh! mancare multa, ca de revelion...plus ca mancarea trebuie sa si alunece....
In ultima zi a anului trecut, ne-am miscat pana pe vf. Gerea (cam la 1880m ) si inapoi. In urcare am trecut si pe la refugiul-cabana Gerea, care, la fel ca toate celelalte din zona, amenajate de cate o obste sau luate in administrare de la vreo obste, e incuiat si trebuie sa stii cu cine sa vorbesti pentru cheie.
Inainte de poze, sa va delectam mai intai cu un filmulet de cateva minute, ce are si fond sonor, facut cu ocazia Craciunului 2014, cand refugiul de sub Izv. Mierlei i-a gazduit pe membrii Clubului de Turism Montan Buridava http://www.acsm-buridava.ro/
Inainte de poze, sa va delectam mai intai cu un filmulet de cateva minute, ce are si fond sonor, facut cu ocazia Craciunului 2014, cand refugiul de sub Izv. Mierlei i-a gazduit pe membrii Clubului de Turism Montan Buridava http://www.acsm-buridava.ro/
Privelistea oferita de locul unde e construit refugiul Gerea e...intr-un mare fel, nu-i asa? :)
In urcare spre vf. Gerea, aflat la distanta de niste minute de refugiu.
Cre'ca Buila s-a imbufnat. Pesemne ca s-a simtit neglijata si n-a vrut sa ni se arate in ziua aceea.
Pe varf indicatorul anunta ca refugiul e pe-aici, pe undeva...
In coborare de la vf. Gerea dam de drumul ce vine dinspre valea Cheii si despre care se povesteste si aici: http://www.oltenia-biking.ro/traseul_9_cheia_ro
Stanele din Caprareasa
M-a bucurat sa vad ca pe indicatorul din marginea drumului scrie ca e interzis accesul motorizat :), desi, stiind ca e opera celor de la obste, mai mult m-a nedumerit...
Deja ne lasam spre locul in care noi trebuia sa parasim drumul si sa facem stanga ca sa ne intoarcem la culcusul nostru de la Lacu'Mierlei....
Pe drumul de intoarcere
Ghici ghicitoare mea? Ale cui sunt urmele?
Buila, tot ascunsa in nori
Aproape de finalul zilei.
Meniul de revelion a fost unul clasic....
In prima zi a lui 2016, am pornit spre Candoaia si mai departe, urmand marcajul BG, refacut recent. Marcajul urmareste un traseu destul de lung, care duce paaaana la Dosul Pamantului si de acolo se indreapta spre Caciulata-Calimanesti, dar noi ne-am intors din locul unde acesta paraseste vechiul drum de exploatare, ce serpuia pe sub culmea Capatanilor si probabil se lasa spre valea lui Stan. Ne-am promis ca vom reveni in primavara, cand ziua va fi mai lunga.
Picuiul Manzului, vazut de undeva din magistrala de Capatanii (BR), cu putin inainte de Saua Clabucet.
Marcajul cel proaspat refacut porneste de la Candoaia si o bucata de drum insoteste vechea BR.
Avem vedere si la Naratu dintr-un unghi din care nu l-am mai vazut (varful si culmea Cosurile).
..varful...
...si culmea Cosurile...
La intoarcere, din saua de sub vf. Folea, Fagarasii de gateau de apus...
...si la fel si Cozia si Naratu, cei doi frati despartiti de Olt.
La coborare, chiar de era ceva de mers (S-a dovedit a fi drum de vreo 5 ore pana in Olanesti...) am preferat sa o luam pe Bacea, adica prin Rezervatia Naturala Radita-Manzu. Traseul nostru de coborare se suprapune partial cu http://www.oltenia-biking.ro/traseul_10_olanesti_ro, dar pe masura ce se apropie de valea Gresiile si de-a lungul acesteia drumul e bolovanos rau si probabil ca se merge mai mult pe langa bicicleta. Daaar cui ii place bicicleala stie ca in unele locuri tre' sa mergi si pe langa ea...
Imediat sub ruinele de la Candoaia se lasa drumul care duce spre valea paraului Gresiile,
la inceput pe sub acesti brazi frumosi,
iar mai jos pe langa fagii cu icoana...
si inca si mai jos insoteste paraul Gresiile pana cand acesta se intalneste cu paraul Panzele, iar din confluenta lor rezulta paraul Bacea sau Cainelui. Podul asta marcheaza confluenta celor doua.
Pe Bacea, deja in Radita-Manzu, cu vedere la ce are ea mai spectaculos, adica tancurile ei de gresie si conglomerat.
La multi ani! Sa va fie 2016 asa cum aveti nevoie!
P.S. E la rand o tura cu plecare-sosire la Malaia. Tot prin Capatanii. Speram sa avem timp favorabil si lumina buna de poze! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu