The wanderer

Ar merge de minune si-un hamac atarnat sub copaci, pe-un camp, sub adierea vantului.... Sau doar un singur copac, mare, trunchios, ramuros si...frumos de care sa te lipesti si-atat. :)

http://www.alexsimu.nl/MYWEBSITES/ASRO/SiMusic.html

https://myspace.com/alexsimu/music/songs

Sau chiar si o gradina ce cheama la culcuseala sub ramuri aplecate si printre flori parfumate, in care sa stau si sa citesc, sa citesc, sa citesc si sa hoinaresc...cu gandul. :)

http://www.youtube.com/watch?v=G_6h5_e_O44 ( Charles Lloyd Quartet - Booker's Garden)

http://www.youtube.com/playlist?list=PL5F6D1F1B8A1DB0EC  (Paolo Fresu&Uri Caine, Think. - full album) Ca sa gandim la ce citim.... :))))

Chemarea Bucovinei

Inspirati de fotografiile lui Tautan am purces la drum, ca tot aveam la dispozitie mai multe zile libere, spre cabana Giumalau, unde ne-am simtit ca acasa, imprietenindu-ne aproape ca instant cu gazdele noastre, Dana si Bebe.

Da' cam atata cu vorbele. Postarea asta isi are ca singur rost sa aratam lumii ce imagini frumoase a cules Adi in cele cateva zile de evadare din Bucuresti. Ne-a ajutat si vremea. Se merita sa pleci chiar si cand prognoza da cu ploaie...E singura sansa de a vedea curcubee si mare de nori si alte dansuri cu si despre nori, ceturi si cer.

Drumul nostru a trecut mai intai pe la Buhusi (mai precis satul Silistea), unde-am innoptat intr-o casa de bunica, ceea ce ne-a umplut sufletelele de incantare si dragi aduceri aminte. Am facut apoi un scurt popas pe malul lacului Izvorul Muntelui, unde ne-am facut planuri si de-un Ceahlau...cand va fi sa ajungem...Soseaua ce insoteste apa Bistritei ne-a dus pana in satul Rusca, de unde ne-am inceput urcarea spre cabana.

In zilele urmatoare pasii ne-au purtat mai intai pe varful Giumalau, dupa care am dat-o la vale spre mult prea antropizatul Rarau, cu ale sale Pietrele Doamnei. Ne-am intors la cabana dupa o zi plina-plina.

 

Stiu ca atunci cand te obisnuiesti cu stanca nu-ti mai vine sa te bagi pe trasee tropaite si atat, da' uneori cand oamenii sunt cei potriviti, chiar si cel mai...pur trekking e un mare prilej de voiosie, voie buna, MAXIMA PLACERE.
P.S. Va iubesc, kogayoni!
Iar asta e pentru gazdele noastre, Bebe si Dana: http://www.youtube.com/watch?v=cRfYzqTFMUg (Bucovina - Duh...EP)

You and me making music

http://www.youtube.com/watch?v=zvtaHMk5zq4
ZAKIR HUSSAIN - tabla percussion voice
HARIPRASAD CHAURASIA - flutes
JAN GARBAREK - sax tenor and soprano
JOHN MC LAUGHLIN - acoustic guitar
1-making music
2-zakir
3-water girl
4-toni
5-anisa
6-sunjog
7-you and me
8-sabah
(Making music - full album) :)
Multumesc, RAVI1963100 (oricine-ai fi, de oriunde-ai fi)! :)

Jocul cu Papusa

Stiu ca n-am mai scris aici de ceva vreme. Mai stiu si ca m-am pornit sa scriu aici si sa pun si poze pentru ca unele locuri de la noi au atata frumusete si e pacat sa nu fie aflate pentru simpla bucurie de a fi acolo, fara a lasa vreo urma a trecerii. N-am mai ajuns acasa in ultimul timp si deci n-am avut despre ce sa scriu.

Nici ceea ce urmeaza nu e chiar de-acasa, de-acasa, da' imi aminteste de alte vremuri, de oameni a caror prietenie mi-as fi dorit-o vesnica. Totusi, sunt locurile de-acasa ale unor oameni foarte simpatici mie, oamenii care fac sa existe inca si sa functioneze intr-un vesel fel Clubul Romania Pitoreasca.

Am mai fost la Cuca, da' s-au dus vreo 4 ani de-atunci. Da' pe Papusa am ajuns in premiera. Data trecuta viscolul ne-a maturat efectiv din picioare, ceea ce a impus retragerea si intoarcerea in saua Gradisteanu si apoi coborarea la cabana (dupa o noapte cu corturile puse-n stana).

Autorii fotografiilor alese de mine sunt doi prieteni kogayoni foarte dragi, veseli si cu suflet bun, Nico si Adi. Multumesc, Nico si Adi! Sper sa va placa si voua selectia "operata" de mine. :)

Voi lasa la final seria "La branduse". Am pornit de la intentia Nicoletei de a fotografia galbene flori de podbal, da' apoi am descoperit la margine de drum o foarte bogata poiana cu branduse ceea ce a dus la veritabila sesiune foto. Braduse erau si pe sus, da' acolo cred ca era doar inceput de sezon.
Deci..cam asa a fost in tura noastra cu cazare la Cuca si ocazionata de urcarea pana pe Papusa si inapoi.

Un pitic in umbra uriasilor...

 

 Bordeiul din Saua Gradisteanu (in urma cu 4 ani, la inceput de martie, plin ochi cu zapada. A durat ceva scoaterea zapezii pentru a face loc de cort....)

 

Noapte la munte, noapte carpatina....

Galbene floricele de podbal (Parc-ar fi in conversatie unele cu altele... :))))))

Si cum functionam dupa deviza "Nicio trecere prin Campulung fara oprire la Iepurasu'", iata cat de greu mi-a fost s-aleg intre un mousee si o pricomida cu nu stiu ce si-n consecinta mi le-am adjudecat pe amandoua... :))

Jazz...sub meri

Iata ce se intampla cand se canta jazz...sub meri :)

http://www.youtube.com/watch?v=0-OSqHAeLBU

(Charles Lloyd, Eric Harland si.....ZAHIR HUSSEIN!!)

http://www.youtube.com/watch?v=GgyvpNKc58w
(Paolo Fresu si Uri Caine - o combinatie de maaare succes...ca orice lucru simplu si care parca vine de la sine... trompeta si pian :) ..."una foarte de jos, intoarsa spre pamant, una foarte de sus..." )

Oare cum ar fi de s-ar canta asa...sa zicem ca la...Voinesti, primavara, in mai, cand sunt merii toti in floare?

Cat trebuie sa mergi si ce trebuie sa faci pentru 180-uri care sa te lase mut?!

Nu stiu  cum se face, da' in ultimul timp, in afar' de purceleala de la Malaiesti, s-a nimerit sa ies numai pe-acasa....desi cand m-am ales cu resedinta asta "capitalista" ma gandeam ca voi avea noi locuri de joaca, mult mai la-ndemana ca distanta pan-acolo. Ieta ca n-a fost asa....

Cum aveam de lucru chiar pe-acasa in cea de-a doua saptamana din decembrie,  am incheiat eu anul la capitolul "unde" cu doua ture tot pe-acolo: una inainte - asaa, ca sa am spor la treburi, iar a doua ca o recompensa pen'c-am stat ore-ntregi pe scaun, am pus intrebari si-am ascultat povesti de viata si planuri de viitor.
In primul weekend, desi initial cu gandul la culmea principala a Capatanosilor (potrivita pentru o tura pe zapada), prognoza meteo (Se anuntau ceva vantoase) a cam taiat elanul oamenilor si iata-ne porniti la drum, mai feriti de vant, cu gandul sa mergem spre Dosul Pamantului ceva mai mult decat in ocaziile anterioare (evident tot cu trecere prin catunul atata de drag mie, dar si celorlalti).

In Comanca drumetii sunt primiti asa cum se cuvine.

Deasupra satului, in schimb, crangurile din ce in ce mai "mestecenite" ne-au primit cu multe, multe tufe de paducel din care ne-am infruptat, ce-i drept, la intoarcere. La dus, eram nerabdatori sa prindem cat mai repede culmea care sa ne apropie de Dosul Pamantului.

Si chiar am reusit sa ne depasim "performantele" anterioare, desi nici acum n-am ajuns chiar pana acolo, ci doar suficient de aproape cat sa ne facem o idee despre cat ar mai fi si pe unde. Asta din cauza ca ne-au furat privirea alte zari si din cauza ca au fost mult mai tentante tancurile de gresie ce marginesc Radita-Manzu, iar Piscul Baciului/Bacea a fost irezistibil de-a dreptul!!! Cine-ar rezista acelui corn de gresie cand il vede asa de-aproape si din unghiul bun? Adica fix dinspre partea pe unde se poate urca. Plus ca, din locul unde ne cocotaseram ca sa ne facem o idee ce si cum - si de unde-am vazut "fata cea  buna" a Baciului, am vazut si ca am fi avut mai intai de coborat (si nu tocmai putin) si-apoi sa urcam din nou ca sa ajungem la Dosul Pamantului. Si plus ca tot de acolo, printre pini, asa frumos ni se arata Stogu' incat am zis ca ar fi bine sa-l putem privi mai de-aproape si direct in fata, nu doar incadrat intr-un medalion cu pini.

Asa ca in loc sa tinem dreapta-fata, am virat spre stanga si apoi usor dreapta.
Sfertul de ceas petrecut pe conul Baciului a fost si mai inaltator cand am descoperit ca, desi ninsa, iedera alba era inflorita si, mai mult de-atat, inca parfumata, in ciuda temperaturii. Da' ceea ce ne-a cam lasat cu gurile cascate a fost panorama. Noroc cu baietii c-au reusit sa redea ceea ce se vede mai jos.

Si iata si-un 180 reusit de Marius, care prinde in acelasi cadrul si Buila cu Radita-Manzu in prim-plan si Dosul Pamantului cu vecinul sau, mult prea plin de mistere si ascunzisuri Narat

Cat despre vreme….a fost ca de basm! A-nceput sa fulguiasca inca din fata blocului si-a tot fulguit pana cand am intrat in Olanesti. Apoi s-a oprit. Da’ a-nceput din nou, mai tarziu…desi deasupra noastra a fost toata ziua un mare cerc de cer albastru. Si ningea asa de frumos incat imi tot indreptam fata spre cer ca sa simt cum fulgii imi ating obrajii. Apoi iar a-ncetat sa ninga si s-a luminat.
La intoarcere, de la inaltimea lor, fagii parca ne priveau cu mila ca suntem asa de mici si ca nici de data asta n-am ajuns acolo unde ne propuseseram cand am am plecat de-acasa.

.

Am iesit din sat cand soarele isi arunca ultimele raze peste casute si imprastia o lumina asa de calda si stralucitoare in pridvorul uneia dintre ele. Oooof! Cat imi doresc sa le vad reconstituite si consolidate!!! La casuta cu pricina se pare ca proprietarul a gasit ceva resurse cat sa refaca tencuiala zidului din spate (desi....cu alte materiale decat lut si paie). Sper ca macar sa pastreze veranda si galbenul jucaus si cald al fatadei.

Am aflat si ca preferata mea a fost scoasa la vanzare. Sunt curioasa daca se va gasi cine s-o cumpere si daca se va multumi doar s-o consolideze si sa-i pastreze nealterata frumusetea sau....

Ne-am propus sa revenim mai la primavara, cand ziua va fi ceva mai lunga, da’ padurea inca neinfrunzita. E mult mai usor de detectat marcajul, care oricum a ramas doar pe-alocuri (practic doar cateva pe tot parcursul), da' tot ne-ajuta macar asa, de confirmare ca suntem pe calea cea buna.

In cel de-al doilea weekend, pentru ca vremea se anunta de-a dreptul minunata si ca aveam sarbatoriti alaturi de care am fost fericita sa ma aflu in asa moment si in asa loc, am plecat ceva mai departe (pana la limita cu Hunedoara). Si am avut parte de-un alt 180 care sa te lase mut (daaa, daaaa, inclusiv pe mine...): PM-ul in sedinta cu tot consiliul sau de ministri,  la care evident ca era invitat si vecinul sau, Retezatul (cu totii gatiti in mantii albe), la picioarele caruia Tara Hategului se-nvaluise intr-o mare de nori. Pentru asta a meritat sa tai zapada destul de mare pe-alocuri....ca doar nu era sa am la mine rachetele....atata vreme cat ceilalti nu au si nu i-as fi putut ajuta nicicum la facut urme daca as fi "plutit" pe deasupra. Oricum ei tot se mai afundau pe ici, pe colo in urmele facute de mine....
Ca sa nu ma zic si de molizii maaaari si albi printre care-am mers pan-am iesit in gol alpin si de ciripelile care te faceau sa te simti ca si cum ar fi fost primavara...

Lipsea doar glasul prelung al balabanului azer/duduk-ului armean...ca numai Dumnezeu stie cine-a cantat primu' la acest instrument, care exprima atat de bine starea de transa in care intri practic cand stai si privesti cu nesat la ce ti se deschide-n fata...si-ai tot sta si n-ai mai pleca. Doar sa stai si sa privesti dintr-o parte-ntr-alta, cat pot sa cuprinda bratele tale deschise larg: http://www.youtube.com/watch?v=lRtCcnRToxA

Cand muntele-ti aduce-n dar oameni frumosi

A trecut ceva timp de cand nu m-am mai simtit asa de... eu in compania unor oameni abia intalniti. Se pare ca legea compensarii (sau compensatiei?) functioneaza intotdeauna. Cand muntele nu e chiar in cea mai buna forma (cand lumina sa nu mai poate fi pusa in valoare de caldura aurie a coroanelor inca infrunzite si nu e nici anotimpul milioanelor de flori de tot felul...) lucrurile se intampla in asa fel incat timpul petrecut acolo are valoare prin insasi prezenta celor impreuna cu care te afli.

Si cum dar din dar se face rai, dau mai departe ceea ce, cu atata bucurie, am primit!

Multumesc, Cosmin Andrei! :)

Din multele buchetele imbobocite de iedera alba (daphne blagayana) o singura floricica ne-astepta parfumata, la ceas de toamna tarzie.

 Asfintiturile Coziei au ajuns, in atatia ani de zile, parte din mine...

 

Rasaritul de duminica

Lumini si umbre

 

De data asta fu pe la poale, da' intr-o data viitoare va fi, din nou, pe sus....

Till we'll meet again