Ghiocei si cer albastru deasupra Coziei

Indiferent de forma in care sunteti si chiar daca aveti si copii (de fapt, cu atat mai bine daca ii aveti), ma gandesc ca daca in fiecare an va propuneti sa veniti pe aici la mijloc de martie, va veti simti bine si ca urmare a efortului fizic (doar mediu sau nici macar), dar mai ales datorita bucuriei pe care ati trai-o la vederea gingaselor flori de primavara (viorele, cocarai, ghiocei...).

Ziua de azi a inceput tot cu un telefon: "Ce faci? Dormeai?...M-am trezit, dar sunt inca in pat..pentru ce sa ma ridic daca nu plecam niciunde?!....Pai hai sa mergem si azi". Dupa o juma' de ceas ieseam pe usa...In gara, primul aparut a fost Madalin. Nu a mai rezistat sa stea inca o zi in oras. I-a ajuns ieri "zumzaitul" de motoare ambalate printre blocuri. A fost cu atat mai rau pentru el cand stia ca noi suntem plecati in Cheile Costestilor, la ghiocei.

Abia in gara ne-am hotarat unde sa mergem.Ideea initiala era sa urcam in stancariile Calinestilor, dar lui Florin, care nu mai urcase din decembrie in Cozia ii era cam dor...
Am inceput urcarea din Pausa, chiar din spatele bisericii din sat. Marcaj: BA.

Am tot urcat prin padurea, acum rara, fiind desfrunzita, mai mult cu ochii atintiti pe inzapezitul Naratz (unde deja ma gandesc sa ajung din nou in iulie, la flori de colt). Urcusul e cat de cat sustinut pana aproape de Lacul Porcului. Lacul Porcului este o cabanuta a Ocolului Silvic Calimanesti (de fapt, ne gandim noi ca ar fi un post de observatie a mistretilor care vin si se scalda in apropiere). Foarte in apropiere! Azi nu era nimeni pe acolo.Urme ale mistretilor sunt peste tot in coltul asta de Cozia. Ca ei sunt foarte harnici si pleaca mereu la arat...Glumesc. Stiu ca doar isi cauta hrana. Ne-am rasfatat un pic la soare pe terasa de la cabanuta, ne-am calorizat un pic si am plecat din nou la drum. Spre poiana La Melita sau la Troita. Intersectie a trei marcaje: BA, pe care veneam noi, BG, care vine de la Arutela si BR care urca de la M. Turnu.

Am intalnit primele flori imediat inainte de stanca aceea mare, aflata pe partea stanga a drumului ce duce la Stanisoara: viorele si cocarai.
Asa de mult si-au dorit sa vada lumina ca au strapuns frunzele si tot au iesit. Delicate, gingase si asa de fragile...

Iti venea sa le mangai pe fiecare-n parte. Pana in poiana din spatele manastirii am mai zarit din loc in loc viorele....cate una sau manunchiuri.

Nu am mai intrat in poiana, ci ne-am indreptat direct spre cascada. Primul ghiocel intalnit era chiar in mijlocul drumului, pana in stanca pe care se mai catara lumea, chiar la intrarea spre cascada. Cum baietii au trecut fara sa-l vada, iar eu nu stiu cum de l-am vazut, m-am gandit sa evit sa fie calcat in picioare de trecatori si am adunat cateva pietre cu care am ridicat un mic cerc in jurul lui. Doar a fost primul ghiocel intalnit azi!! Merita! Apoi au inceput sa apara: cand puzderie pe cate o coasta, la radacina unui fag, cand un buchetel de doi-trei, cand cate unul singur, iesind curajos chiar si din firidele stancilor si pietrelor printre care se urca spre cascada. Pana un pic mai sus de cascada, drumul nostru de azi a fost presarat de ghiocei...Ieri, in Cheile Costestilor, cei mai multi ghiocei aveau cupa plina si rotunda.Cei de azi, din Cozia, aveau cupa formata din trei petale. Se cheama ceva cu...nivalis nu stiu cum... acestia din urma.Florin Stoican cunoaste precis denumirile lor, cel putin acelea stiintifice.Din cate-mi amintesc, pe site-ul PNBV chiar am gasit fotografii in care apar ambele varietati de ghiocei, evident cu denumiri cu tot.

De la cascada ne-am indreptat spre Poiana Zanelor - asa cum o stim noi.
Am abordat varianta pe stanca, dar e bine de stiut ca exista si varianta ocolitoare pentru cei pe care nu-i furnica nicicum degetele, dar vor sa urce pe aici pana la cabana, sau sunt si copii in grup.

In poiana ne-am intins la soare, asteptandu-l pe Mircea Lera, care a preferat varianta ocolitoare, avandu-l impreuna cu el pe cel mic, pe Danut. Am auzit si de alte variante de Zane: de acolo de unde ne aflam, vedeam, in stanga - cum priveam spre Fruntea Oii, doua stanci mari, despartite de o mica sa. Si acelora li se mai spune tot Zane. La coborare, nu ne-am mai intors la cascada, ci am continuat muchia dincolo de saua de la baza stancii, care ne-a lasat chiar in marginea poienii din spatele manastirii, dupa ce ne-am mai jucat un picut pe inca o stanca spre capatul culmii, de unde priveam de sus toata manastirea si de unde Florin a fotografiat Poiana Zanelor, aceea de unde tocmai coborasem (fotografia din stanga). In fotografia din dreapta sunt cele doua zane. S-ar putea ca mica sa dintre ele sa fie tot o Poiana a Zanelor...

Chiar daca Mircea venise cu masina pana la Stanisoara, noi am preferat sa luam la picior drumul forestier pana la cabana Valea Marului. Azi chiar erau ceva oameni la Valea Marului. Sarbatoreau pe cineva. Abia aici ne-am motorizat si am pornit-o la vale.

O tura in Cozia la mijloc de martie va poate aduce multa bucurie. Si un bun prilej sa va aduceti copiii in munte.