Am revenit in Cozia.Era musai stiind inca de acum doua saptamani ce as putea gasi in Poiana Zanelor si nu numai...dar dorinta mea era sa ajung sa vad irisii infloriti in Poiana Zanelor, unde sa raman ceva timp, fara sa mai urc pana la cabana, de unde, ca de obicei, am fi coborat pe Turneanu (pe culmea T...., adica marcaj TR). Si acolo am fi gasit intr-un loc multi irisi.
Am stat pur si simplu si am discutat indelung despre tot felul, avand sub priviri vioriul atator irisi, combinat cu galbenul unor floricele al caror nume nu il cunosc.
Din cate am inteles eu de la Florin Stoican, ceea ce se vede mai sus ar fi untul pamantului, adica o orhidee...
Gandul ca vom intalni ceva masini pe drumul de pe valea Pausii ne-a facut ca la intoarcere sa repetam o bucata de drum (pana la troita), dar finalul l-am facut pe BA prin padurea cotrobaita de mistreti, pe care mi-am dat seama ca nu am umblat-o niciodata infrunzita, ci doar iarna si primavara devreme.
Am continuat taclalele in oras, la terasa (unde altundeva decat la umbrele?!), dar in formula extinsa (noua, celor care fuseseram in Cozia, adica Demis, Cristi si Lorena si cu mine ni s-au alaturat Adina si Robert si apoi si Cata). Bicivestile (povesti despre turele cu bicicleta) lui Demis au bagat audienta sub masa de atata ras. Si uite asa am ajuns acasa cu mai putin de doua ceasuri inainte de miezul noptii. Cand colo...eu ma gandisem toata saptamana la tura asta ca la una scurta...pana in poiana si inapoi....o tura de-o juma' de zi. Dar cine s-a putut desprinde mai devreme de doua ceasuri si ceva-trei din poiana???
P.S. Pana la cascada si in imediata apropiere a cascadei, erau niste floricele mov deschis , adunate in manunchiuri (pe care le-am mai intalnit de multe ori, dar nu le-am simtit mirosul pana acum) care aveau un parfum care aducea cu parfumul garoafelor si un pic cu al iederei albe. Ce noroc pe noi sa ne nimerim chiar in acel moment din zi cand aerul are temperatura potrivita pentru a fi simtit!!!
Am stat pur si simplu si am discutat indelung despre tot felul, avand sub priviri vioriul atator irisi, combinat cu galbenul unor floricele al caror nume nu il cunosc.
Din cate am inteles eu de la Florin Stoican, ceea ce se vede mai sus ar fi untul pamantului, adica o orhidee...Gandul ca vom intalni ceva masini pe drumul de pe valea Pausii ne-a facut ca la intoarcere sa repetam o bucata de drum (pana la troita), dar finalul l-am facut pe BA prin padurea cotrobaita de mistreti, pe care mi-am dat seama ca nu am umblat-o niciodata infrunzita, ci doar iarna si primavara devreme.
Am continuat taclalele in oras, la terasa (unde altundeva decat la umbrele?!), dar in formula extinsa (noua, celor care fuseseram in Cozia, adica Demis, Cristi si Lorena si cu mine ni s-au alaturat Adina si Robert si apoi si Cata). Bicivestile (povesti despre turele cu bicicleta) lui Demis au bagat audienta sub masa de atata ras. Si uite asa am ajuns acasa cu mai putin de doua ceasuri inainte de miezul noptii. Cand colo...eu ma gandisem toata saptamana la tura asta ca la una scurta...pana in poiana si inapoi....o tura de-o juma' de zi. Dar cine s-a putut desprinde mai devreme de doua ceasuri si ceva-trei din poiana???
P.S. Pana la cascada si in imediata apropiere a cascadei, erau niste floricele mov deschis , adunate in manunchiuri (pe care le-am mai intalnit de multe ori, dar nu le-am simtit mirosul pana acum) care aveau un parfum care aducea cu parfumul garoafelor si un pic cu al iederei albe. Ce noroc pe noi sa ne nimerim chiar in acel moment din zi cand aerul are temperatura potrivita pentru a fi simtit!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu