Relatii de buna vecinatate si prietenie...parca asa era vorba aia, pe care o tot auzeam la televizor, spusa de Ceausescu, cand eram noi mici...
In tot cazul, vorba asta la mine se aplica. Pitesti, Sibiu sau Targu Jiu. M-am simtit foarte eu cand am iesit in ture cu prietenii mei din Pitesti, Sibiu sau Targu Jiu.
In acest weekend, tovarasii mei de tura au fost gorjenii. La ideea lui Ovidiu. Ne-am adunat in Novaci, apoi am trecut de Ranca, am lasat masinile in dreptul Fantanii lui Papuc si am pornit.
A fost o tura pe ganditelea. Ne-am jucat de-a ganditelea..ca sa zic asa. Criteriile au fost doua, in principal: dincolo de sosea (asfaltata pana in Pasul Urdele, unde se lucreaza) si pe unde sa se poata spre punctele deja stabilite. Evident dupa ce ne-am uitat pe harta: adica vrem sa ajungem aici, aici, aici..., tinand cont de cum arata zona (cat de stranse sau largi erau curbele de nivel).
Soseaua doar am traversat-o. In rest, cand sub, cand deasupra.
In prima parte, am mers pe sub sosea, adica ne-am bagat pe undeva prin dreapta, in sensul Novaci-Sebes. O varianta minunata de a ajunge sub varful Iezer, avand in fata pentru o buna bucata de timp caldarea de sub Mogosu' si fata, brazdata de spectaculoase paraie cu cascade, a unei culmi ce duce pe Mogosu' (se chema ea cumva, da' nu stiu eu cum). O culme cu padure de brad la poale si covoare de jnepeni pe sus. In plus, am intalnit multe paraiase ce izvorau la cativa metri mai sus de varianta de traseu aleasa de noi. Iar pana sa iesim din poteca, traversaseram deja doua paraie. Inainte si dupa stana, prin vecinatatea careia am trecut.
Intoarcerea a fost pe sus, pe Urdele, Dengheru' si Papusa.
Coborarea din Papusa ne-a scos in cale si cele mai multe pet-uri. Da' parca mai putine decat ma asteptam...Oricum cred ca mai multe decat se stransesera la Alex pe tot parcursul zilei. Cativa dintre cei ajunsi, de asemenea cu masina, pana la Fantana lui Papuc se incumetasera sa o ia in sus spre Papusa....mai incaltati, mai descaltati. Ca in povestea aia cu "nici imbracata, nici dezbracata, nici calare, nici pe jos".... In intervalul celor cateva minute, cat ne-am oprit pe Papusa, au ajuns sus o mama, un tata si vreo doi copilasi. La comentariul tatalui legat de papucii pe care el ii purta m-am gandit ca poate nu ar fi in plus sa-i spun ca ii va fi mult mai incomod la coborare decat i-a fost la urcare si i-am spus. Nu stiu cum i-o fi fost la coborare. Zicea ca oricum nu coboara pe unde a urcat.
Ce-am intalnit? Cele mai multe plantute inflorite erau Campanula serrata (cred eu ca sunt acei clopotei). Am intalnit si luceferi si acele plantute roz-lila, pe care aparatul meu nu vrea sa faca deloc clarul (?!), ce aduce a cimbrisor la floare, si inca doua floricele: una care seamana cu floarea pastelui si inca una, care seamana cu calcea calului. Nu stiu cum se vor vedea in poze. Daca am reusit eu macar niste poze "inteligibile"!
Vremea a tinut cu noi. A fost soare cam in tot timpul zilei, desi in jumatatea a doua incepusera sa se adune norii. Pentru mine (care ma incalzesc foarte repede si transpir la fel de repede) a fost o binecuvantare briza care ne-a fluturat hainele cam tot timpul. La intoarcere, ceilalti isi pusesera polarele sau jachetele pe ei, da' io tocmai ce eram in elementul meu. Mi-era asa de bine!
Ajunsi din nou la masini, ne-am indreptat spre Baia de Fier, unde l-am avut gazda pe G.D, iar in dimineata asta m-am pornit din nou spre casa. E bine de retinut ca din autogara 1 Mai (Antares) - Ramnicu Valcea - se poate ajunge direct in Baia de Fier - pentru ture de weekend prin Parang. Se poate pleca inca de vineri cu un microbuz (Expres se numeste firma de transport), care vine de la Bucuresti si ajunge aici cam pe la 19.30 (sau chiar un pic mai devreme sau un pic mai tarziu). Cu acelasi microbuz se poate ajunge si la Polovragi caci traseul sau iese din DN 67, in zona gorjeana.
Spre capatul drumului asfaltat ce vine din Baia de Fier (nu-mi dau seama la ce distanta de centrul satului), in apropiere de intrarea in Pestera Muierilor, sunt multe locuri de pus cortul. Sau, cu un pic de noroc, se poate gasi la G.D un pat unde sa te culcusesti in sacul de dormit.
Pentru intoarcere, eu am retinut ca ar mai fi inca o cursa dupa aceasta de dimineata, pe la 13...sau un pic dupa.
Imi plac mult diminetile rurale asteptand microbuzul sau dupa drumul cu microbuzul, indreptandu-ma spre locul de intalnire: liniste, miros de fan proaspat cosit (asa mirosea de dimineata), meri infloriti (asta e din primavara) si iar liniste. Azi dimineata am vazut o barza, care tot facea ture spre poiana de peste drum de statie.
Pe drum, la un moment dat, intr-un cuib am vazut chiar trei berze.
Cand am iesit din Gorj si am intrat in Valcea (pana sa ajungem la DN 67) s-a schimbat si starea drumului. Cum intri in Valcea, dupa cativa metri, asfaltul neted ramane in urma si drumul e tot numai petice-petice. Oarecum ma asteptam la asta.
Cand voi descarca pozele, click-ul pe titlul post-ului va va duce la pagina de picasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu