Sper sa se inchege lucrurile si sa ramanem o gasca de oameni buni care sa ne simtim bine unii alaturi de altii multi ani de'acu' incolo. Si sa se simta bine cu noi si cei care vin pentru prima data cu noi. Cum a fost in Cozia. Cred ca armonie si veselie descriu cel mai bine cum ne fu (ca sa vorbim olteneste) in weekend.
Ba, mai mult de-atat, am avut parte si de timp frumos...ce-i drept, cald, da' fara ploaie peste noi. Pe alocuri chiar si cu cate-o boare racoroasa.
Am urcat prin Scortaru si ne-am intors pe sub Coltii Foarfecii. Nu-mi amintesc sa mai fi coborat pe acolo. Cred ca doar am urcat....ca de urcat e varianta mea preferata. Am mai facut un dus-intors in mai anul trecut sau chiar de doua ori, da' doar pana in Poiana Zanelor si inapoi. Ba chiar o data, fiind cu noi si Mircea, ne-am intors de-a lungul culmii pana in poiana din spatele manastirii Stanisoara. Si am mai facut o coborare partiala...ca sa-i spun asa... o data, cand coborand de la cabana pana in Sa si Colti, si fiind si Gabi cu noi, ne-am intors la cabana pe Scocul Ursului. Asta a insemnat ca am coborat ceva mai jos de Saua Doctorului, la baza Marelui Amfiteatru.
Au fost multe momente de mare traire, mai ales sambata seara.
Pe Durduc era o asa un calm si-un bine! Se auzeau doar gazele si usoara adiere care unduia clopoteii in nuante albastrii. Atat.
Cerul era un mare spectacol pentru ca plafonul de nori, aproape un plan orizontal, ce ascundea varfurile Builei, era strapuns de ultimele raze de soare, care pareau ca tasnesc prin aer spre pamant.
Mai tarziu, cand s-a intunecat, ne-am luat frontalele si am urcat sa vedem sarpele de lumina. A reusit Nicu o poza frumusea: http://picasaweb.google.com/nicuristea/Cozia01082010#5500668633632092082. Stateam cuibariti, care cum ne gasiseram loc un pic mai jos de bazaitoarele de pe varf (asta ca sa avem liniste), intr-o toropeala ce ne cuprindea incet. Din pacate, la cabana a fost cazat in weekend si un grup de cativa .... (nu stiu daca valceni) pe care eu, una, i-as scutura un pic - dac'as putea - si linistea noastra a fost sparta de cate-un tipat venit de jos. O fi varsta, o fi si altceva, da' mai au mult (sau poate nu vor ajunge niciodata) pana se vor gandi si la cum le e bine celorlalti si ce efecte pot avea asupra celorlalti strigatele lor (poate doar histrionice, demonstrative), da' in tot cazul neplacute pentru cei care vin acolo pentru linistea unei seri mai aproape de nori, de stele, de cer. Nu stiu ce am fi gasit in urma lor (ei au coborat pe Turneanu). Sper ca macar asta sa stie si sa faca: sa-si ia gunoaiele cu ei.
Cine vrea sa vada poze face click pe titlu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu