Ceva nou, la final de an

Azi e ziua 12 din luna 12. Ultima tura pe anul acesta. Pentru mine. Poate ceilalti vor mai avea cand, dar eu nu. Am fost cam pe unde mi s-a pus piticul de ceva vreme, da' nu chiar pe-acolo, ci doar pe-aproape. Desi ma gandesc deja la ziua aceea (sper sa fie in curand) cand vom face "marea bucla". The big question nu e musai pe unde (acum deja cunoastem partial), ci cat timp ne va lua.

Ma gandeam ca marcajul de CA, mai degraba doar invocat de harti (..E clar pentru toata lumea ca, de fapt, lipseste din teren.), nu prea va aparea, dar uitandu-ma, totusi, pe harti, m-am gandit ca avem sanse sa mergem, cat de cat precis, spre Dosul Pamantului, pornind din catunul Suta, chiar si fara marcaj.

Suta se afla intre valea Muereasca si Olanesti. Noi am plecat cu primul autobuz de Muereasca (la 7.15), am coborat la capat, am mai mers ceva pana am iesit din sat si apoi am dat de podul spre Suta (In dreptul podului e infipt, in marginea drumului, un indicator.). Carevasazica am facut stanga si am intrat pe drumul care ne-a dus la Suta. Am traversat satul (Din fericire, drumul e inghetat, dar foarte gloduros...eheee, tot mai bine decat namoalele alea pe care le-am luat prima data cand am trecut pe-acolo, cu Ramo si Giani.) si in loc sa ne lasam spre Olanesti, de la troita din culme am facut dreapta. Aici mare intalnire cu o tanti din sat, curioasa si dormica sa stie unde mergem. Dialog: Eu - "Spre Dosul Pamantului. Pana unde-om putea, pana pe la ora 2 si apoi inapoi. E bine pe-aici, nu? Ne duce culmea acolo?" Tanti: "Dosu' Pamantului? N-am auzit niciodata." Dupa un moment de confuzie, care i se citea pe fata, a urmat momentul 2, iluminarea. "Aaaaa! Poate Curu' Pamantului. Aaaa..Daaaa, mergeti bine pe-aici, da' e departeee."

Nu stiu cat de departe e..ca pe la 1 si ceva am decis sa ne intoarcem. Da' stim ca eram pe drumul cel bun. Chiar pe finalul zilei am gasit vreo 3 marcaje, aproape sterse, evident. Si nu stiam nici pe unde si cat timp ne va lua coborarea. Aveam noi un plan pentru coborare, da' nu mai fusesem nicicand pe-acolo si nu aveam de unde sti daca e bine.

E-adevarat ca de doua ori ne-am abatut din poteca (presupun ca vara e poteca..acum era acoperita de zapada): prima data, dincolo de primele lespezi intalnite, ne-am gandit sa tinem linia culmii si ne-am dus spre dreapta pana ne-am dat seama ca ne indreptam oarecum perpendicular chiar spre paraul Muereasca si ne-am intors, iar a doua oara, am prins o foarte frumoasa poteca ce mergea pe curba de nivel si era marginita de brazi, pe-alocuri, si desi era clar ca ne vom intoarce, eram curiosi amandoi unde ar duce. Am ajuns intr-o poiana mare si frumoasa, ce poate ca ar avea si izvor pe undeva, ceea ce ar face-o un loc bun de campat la vara. De acolo ne-am intors, din nou.

In fine..de ajuns, am ajuns acolo unde a ajuns si Laurentiu, in anul 2005. Asa scria pe un copac. Macar sa-l luam ca reper data viitoare, ca sa stim cat am mai fi avut de mers azi. Daca am fi avut altimetru, ne-am fi dat seama cam pe unde eram...ca pe harta domnului Ploaie sunt trecute inaltimile varfuletelor pe langa care am trecut, da' asa...Oricum cele doua harti, avandu-i ca autori pe Nae Popescu si pe domnul Ploaie, se completeaza una pe alta. E bine sa le aveti pe amandoua.

Coborarea am facut-o spre catunul Comanca. Am coborat, cat de cat in acelasi timp, cu un nene, care avea un cal si o caruta si cara ceva la vale. Ne-am intalnit si chiar am si vorbit cu batranica pe care a fotografiat-o Adina mai demult. Foarte simpatica. Si blanda. Cred ca a fost o femeie frumoasa, in tinerete. Cand am vazut-o si am recunoscut-o (pe loc) parca-mi venea sa-i zic: "Va cunosc! Va cunosc! Va stiu din fotografiile Adinei."

In Olanesti am ajuns suficient de devreme cat sa urcam in Antares-ul de 4.

Si cam asta despre ziua de azi si ultima iesire pe coclaurii nostri, pe anul acesta.

P.S. Pozele, desi zoom-ate unele si deci cam scamosate, va vor arata ce-ati vedea, daca ati iesi si ati urca din Suta spre Dosu' Pamantului. Da' asta cand le voi posta pe pagina de picasa. Sa va spun, totusi, ca, in urcare, vedeti din cand in cand Buila-Vanturarita in stanga, Cozia, in dreapta si Naratu, oarecum in dreapta-fata. Si sunt asa de frumoase, imbracate in straie albe, aceste masive fata de care eu aproape ca am dezvoltat cate-o dependenta. Am ajuns sa vad anul ca irosit daca nu ajung macar o data prin locurile cele tainice ale Builei, sa vad multele flori ale Coziei (Da' oare Bulzul cand va fi? Oare cu cine?) si florile de colt din Naratu..

In Suta puteti ajunge si din Olanesti, urcand pe-o straduta ce da in strada Forestierilor.