In urma cu...cate zile sunt de cand am scris despre ziua petrecuta in inaltimile Naratului (Da' chiar! Care sa fie semnificatia numelui? Ce-o insemna Narat?), am uitat sa scriu despre cat de uimitoare si, fara exagerare, ca-n vremurile de demult este valea Lotrisorului, pe timp de ploaie (abundenta). Pe langa faptul ca nu exista o alta ocazie in care sa puteti vedea apele cascadei aruncandu-se cu atata debit, veti intalni zeci de cascade subtirele ce sar de pe versanti. Sinucigase de-a dreptul! Toate vaile inguste ce-au reusit sa sparga pieptul de piatra si sa-si sape un fagas aduc spre drum navalnice suvoaie.
Din pacate, nu am poze cu care sa si ilustrez ce scriu eu aici, da' recomand mai ales celor pasionati de fotografii (si care sa aiba si cu ce) sa ia la pas drumul ce insoteste valea Lotrisorulu (Apropos amatorilor de masini: drumul e inchis. Dincolo de cantonul aflat in dreapta drumului, acela aproape de capatul dinspre sosea, e coborata bariera. Si asa e si normal. Ca doar nu e drum de utilitate publica. Daca va ramane asa si la vara, poate ca poienita de la baza cascadei va fi, in sfarsit, curata si libera de gunoaie).
Si doar daca va e dor de zapada - chiar de nu faceti fotografii, da' cele cinci zile de serviciu v-au obosit intr-atat incat bateriile nu va mai permit inca o zi de efort fizic sustinut, plecati totusi la drum, chiar si pe ploaie (mai ales!), intrati pe valea Lotrisorului, mergeti agale pana la cantonul aflat in marginea poienii de unde incepe traseul de Naratu si lasati-va patrunsi de scartaitul zapezii, de atingerea fulgilor (pe acolo, cu siguranta ca ninge, nu ploua), priviti cat de frumosi sunt brazii si toti copacii, asa imbracati in zapada, mancati-va merindele pe veranda cantonului (inauntru nu cred ca va veti dori sa stati..ca deh! arata cum numai in urma unor muncitori forestieri poate sa arate) si luati-o inapoi sau chiar si mai sus, daca miscarea pana acolo v-a incalzit si v-a dezmortit si vreti sa vedeti mai mult. Sa zicem ca veti avea de mers catinel ceva peste o ora, dupa care veti da de canton dincolo de bifurcatia unde se desprinde si se duce spre stanga drumul forestier Scortaru. La cateva minute, urmand drumul din dreapta, veti zari si cantonul.
Datorita lui Ionica, iata ca se poate si vedea cum era locul miercuri, 1 Decembrie 2010, Ziua Nationala.
Multumesc, Ionica! Iau fotografiile (primite azi, de Mos Nicolae), ca alternativa la nuielusa din ghete...
Datorita lui Ionica, iata ca se poate si vedea cum era locul miercuri, 1 Decembrie 2010, Ziua Nationala.
Dincolo de el, in sus, pe drum, n-am ajuns nici eu pana acum. Dar mi-a venit deja o idee, pe care trebuie sa le-o zic si baietilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu