In sfarsit, am tras Piatra de coada!!!

"Sus pe crestele abrupte, unde vulturu-i stapan/ Urca vanatori de munte, peste culmi taindu-si drum.....

.........................................................................

Le saruta fruntea norii, brazii-n urma lor pasesc......

...............................................................................

HEI! Urca vanatori de munte aavaantaat, urca vanatori de munte AAVAANTAAT!!!"

Uneori, unele locuri, cu toata frumusetea lor (intrinseca) sunt doar fundalul unor prietenii frumoase si ocazia ca oamenii buni sa se adune si sa imparta ceva unii cu altii, cantand, cantand si iar cantand, razand - obligatoriu reteta e cu mult ras - ba povestind una, alta, mancand impreuna (anterior si gatind pentru...."ocazia prilejului"). Plus discutii despre ultimul racnet in materie de cosmetica si chestii d-astea (din pudoare, mai fiind si "bulgaras de aur" nu pot fi mai...specifica).

Care sa fie locurile de pe aici demne de a mobiliza oameni a caror "normalitate" e Craiul? Pai care-ar putea fi? Sa zicem..Buila...da' s-a bifat mai demult. Sa zicem si ...sora ei, Piatra Tarnovului (un pitic tare vechi de-al  meu, da' pentru care nu s-a gasit pana acum....nicio ocazie). E-adevarat ca 1 Decembrie petrecut-am in acele locuri, sub Piatra, da' in afara c-am luat-o un pic in sus pe un valcel inierbat, care e posibil sa ne fi scos intr-unul din locurile de legatura dintre cele trei sectoare cele mai inalte...nu am avut parte de mai mult.

Si-acum era sa fie cat-pe-aci sa repet experienta Negoiu (nici din prima, nici din a doua...) pen'ca ziua de sambata a inceput cu surprize dintre cele mai.bolovanoase (ceva destul de des intalnit - ce-i drept - pentru valea Latoritei, da' nu asaaa.....una-doua, ci o gramada intreaga!) si dintre cele mai "iubite" de umblatorii in bocanci (mai ales de iarna): kilometri de drum inca purtator de asfalt. Asa ca mai bine de-o ora din timpul dedicat pentru haladuit pe sus s-a dus. Si a continuat cu...ceea ce urmeaza.

In fine...ajungem noi la canton, viram stanga, urcam ce urcam, zapada minunat de buna pana...BANG! pe masura ce padurea se rarea, si zapada se-nmuia, iar in zona de sub saua cheala dintre saua Pietrei si saua Gropita, cea sub care s-a taiat la ras: de-a dreptul chin si durere - lupta mare cu zapada, care parca voia sa ne-nghita, nu alta!

In fine...ajungem sus in sa, langa stalpul cel nou, care nu ne spune cum se cheama locul (sau acolo o fi Saua Gropita, desi parca era mai spre Saua Negovanu?), da' ne spune cat mai avem pana la stanele din Tarnovu Mic (ceea ce stiam, da' pe uscat) si pana-n Saua Negovanu si ne zice ca traseul urcat de noi ar fi marcat cu PG, ceea n-am vazut deloc nici acum, nici data trecuta.

Viram din nou stanga, mergem ce mergem, traversam cateva urme de avalanse venite de sus (da' ma asteptam sa gasim zapada pornita de sus), mai avem niste reprize de hopa-sus din zapada si ajungem la stane si la refugiul cel nou, din zid. Da' intervalul de timp necesar sa ne facem drum prin zapada pana la stane a insemnat dublul celui estimat. Adicalea, eu estimasem c-am avea nevoie de 3 ore de la cantonul Borogeana Ragaliei pana la stane.

Cum orele erau trecute, ne-am lansat intr-un exercitiu de gospodarire, dupa care ne-am asezat la taifas asezonat cu ceva de-ale gurii, ceea ce-am repetat duminica dimineata, pen'ca la trezire...vremea ne-a oferit inc-o surpriza: in loc de doar soare - asa cum prognoza accuweather: soarele se incardasise cu niscaiva fuioare de nor, care dadeau in noi cu fulgi pe post de confetti sau, mai pe scurt, ningea cu soare si fulgii straluceau de mama-mama! Si mai pe scurt: atmosfera era stralucitoare, da' pentru noi nu insemna cine stie ce compensare pen'ca valatucii aia de nor invaluiau Piatra, incet, dar sigur. Ooof!! (mi-am zis).

Aaaaa...nu v-am spus de refugiu (de fapt, doar de incaperea din mijloc, care e singura deschisa pe timpul iernii): a fost botezat sau rebotezat...ca nu stiu dac-a primit vreun nume pana acum: FRIGIDERUL. Ca deh! Vorba aceea: da-i, Doamne, romanului mintea cea de pe urma: am fi avut alternativa, poate un pic mai....blanda, da' mi-a trecut prin minte abia duminica dimi'. La capitolul Detalii tehnice: ar avea patru priciuri (cate doua suprapuse, da' scanduri sunt suficiente doar pentru doua). Deci are doar doua priciuri, pe care pot sa incapa cate doi oameni. Si atat. Usa nu se poate inchide. Da' am avut ce folosi ca proptea pentru a o tine inchisa pe timpul noptii: un bustean. Si mai e ceva: are si matura.

Duminica, pe la pranz, ne-am strans carabalacul si-am pornit-o inapoi pe sub Piatra, cu gandul (eu) ca se repeta experienta Negoiu si Fratostreanu (unde tot din motiv de ninsoare/zapada n-am ajuns nici prima, nici a doua oara). Numai ca..parca zapada era mai buna decat sambata - ne tinea si acolo unde cu o zi inainte ne afundaseram, plus ca albastrul cerului incepea sa se arate la fata. Eeeee..si dintr-o data, de la nivelul de management al triulei a venit un comunicat: urcam pe Piatra. Zis si facut! Am pornit light din dreptul placutei care anunta ca pana la Ciunget prin Piatra Tarnovului ai nevoie de doar 4 ore!!! Mai sa fie!! Evident ca am luat-o din loc dupa ce ne-am pus coltarii. Deci echipati cu coltari si piolet si avand la noi si cordelina, in caz de..ceva. Cum orele erau cate erau si pan'la capitala drumul era lung, ne-am multumit (momentan) si doar cu Coada Pietrei, dupa care ne-am intors si am luat-o la vale.

Restul e...muzica la caseta...Margareta Paslaru, Marina Voica, Marina Scupra, Angela Similea, Stela Enache, Mirabela Dauer....Dormeau pe-o frunza doua stele, ca doua inimi de argint / Iar eu visam ca sunt cu tine, ca te sarut, ca te alint....

Marius, o dedicatie pentru tine: http://www.trilulilu.ro/muzica-traditionala/corul-armatei-si-fanfara-marsul-vanatorilor-de-mun 

Si asta nu e tot. Muuuuuuulteeee multumiri pentru tura! Sa fiu acolo sus, pe Coada Pietrei mi-a oferit cea mai frumoasa priveliste pe care mi-a fost dat s-o vad, in ultimul timp.

P.S. Dac-ai fi mancat si tu salata de naut si macaroane, totul ar fi fost PERFECT! Hotarat lucru! Data viitoare schimb meniul! Nu se mai poate asa ceva!

Multumirile pentru poze se impart intre Lili, care le-a facut, si Marius, care le-a trimis. Din efortul lor conjugat, plus selectia mea obisnuita de +/- 10 poze, iata si pozele care sa dubleze povestirea de mai sus:

Stanele din poiana de sub Tarnovu' Mic

Refugiul cel nou (din zid, plus ca are si podea de ciment)

Piatra Tarnovului, asa cum se vede din poiana

Coada Pietrei

Restul masivului, asa cum se vede din Coada Pietrei

Lasa doar urmele pasilor...

Privind in urma cu jind...de jos, din drumul de pe valea Latoritei, de langa vechiul canton