Cu exceptia Calcescului, vazusem lacurile glaciare ale Paragului numai de sus, desi imi doream de ceva vreme sa purcedem doua-trei zile la cabana Groapa Seaca si sa o luam in sus, intr-o zi spre-o caldare, a doua zi spre alta si tot asa..pana am fi ajuns prin toate.
N-a fost sa fie doua-trei zile, ci numai o zi si numai o caldare si...jumatate (a doua vazuta doar de sus, din culmea Slivei), cu trezire dis-de-dimineata si plecare spre Groapa Seaca - via Voineasa.
Cam pe la 9 ne-am si pornit de la masini si dupa o ora ajunseseram la Refugiul Agatat, unde nu ne-am oprit, ci am mers mai departe spre cele trei lacuri. Mi-a fost drag sa revad padurea de brad de pana la refugiu. De-acolo am continuat pe poteca taiata printre jnepeni, care ne-a scos intr-un plai numai bun de incins un joc de-a orice, da' echipa mare sa fie. Ar merge si de-un badminton, la o adica.
Undeva la dreapta se ridica culmea Slivei, ascunsa privirii de-o culme mai mica, de unde odata ajuns sus e foarte vizibila poteca ce urca in Slivei. Numai ca noi nu o luaram pe poteca, ci ne duseram de-a dreptul...ca asa vrusera baietii, gandindu-se ca pot si eu. Asa ca am luat-o in sensul opus potecii, care-ar fi dus undeva spre capatul din vale al culmii, ceea ce ar fi presupus mai mult de mers si mai mult timp de asteptare pentru ceilalti, cu care urma sa ne intalnm jos, pe malul lacului Zanoaga Stanei. De sus, din Slivei mai e foarte putin de mers pana la intalnirea cu marcajul ce se intinde dintr-un capat in celalalt pe culmea principala (BR), iar de-acolo in mai putin de trei sferturi de ora, am ajuns pe Parangul Mare.
Noi am mai lungit-o nitel, trecand si pe celalalt versant al Slivei pentru a putea vedea si lacurile glaciare de dincolo de ea. Asa cum o vedeam de sus, mi-a placut foarte mult o poienita verde-verde si rotunda, ce gazduia si-o stana, unde cred ca mi-ar placea sa ajung candva, fie la ceas de toamna tarzie, fie intr-o zi de iarna cu muuuulta zapada. Nu m-am uitat inca pe harta, da' cred ca unul din traseele ce pleaca din traseul nostru (PR) la foarte scurt timp dupa intrarea din sosea, marcat fie cu CG, fie cu CR, trebuie sa duca si acolo.
Coborarea din Saua Gruiului ne-a dus mai intai pe malul lacului Mandra, unde-as reveni oricand si-as sta asaaaa, cel putin cateva ore bune, apoi spre rotundul Rosiile si, in final, la Zanoaga Stanei, unde ne-am intalnit cu ceilalti, care inca mai culegeau afine si merisoare.
Cam asta cu circuitul zilei de sambata. Pentru data viitoare, baietii au venit deja cu o alta idee de urcare. Si mai de-a dreptul.
Cat despre sensul traseului parcus de noi, ma gandesc ca ar fi recomandata parcurgerea in sensul invers. Unora s-ar putea sa nu le placa sa coboare din Saua Gruiului spre lacuri. De altfel, si marcajul e mult mai des si vizibil in urcare decat in coborare, iar poteca ce urmareste culmea Slivei e evidenta, la desprinderea din culmea principala. Acuma stim.
Poze...tot pe Facebook: http://www.facebook.com/#!/media/set/?set=a.396731850399925.88832.100001893411417&type=3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu