4/7/3+1

Cand am inceput sa scriu aici, in urma cu vreo 5 ani, am facut-o pentru a aduna intr-un loc impresii si dezvaluiri despre locurile de acasa (in afara de ceva trasee in Cozia si Buila, cam nestiute de cei mai multi oameni umblatori in planuri inclinate de pe la Romanica - si nici din alta parte, evident...). Da' acuma a ajuns ca un fel de cutie cu amintiri pe care o mai deschid cand si cand, ma mai uit la poze, mai fac click pe-un link..... Acuma simt uneori ca scriu pentru mine si-atat.

In cele de mai jos, am sa las sa curga ceea ce am ales eu dintre fotografiile facute de Florin, in cele cateva zile in care-am fost prin Ceahlau si prin Hasmas, iar ceva mai incolo voi agata aici si-un link catre albumul pe care-l va fi postat Nicole pe pagina noastra de Facebook cu fotografii din cele doua mobilizari prin Buila, destinate cautarii celor mai batrani copaci din Parc si imprejurimi....ca doar asa ne-am petrecut singurele zile de vara cand ne-am pornit intr-acolo anul acesta. https://www.facebook.com/asociatia.kogayon/media_set?set=a.784776408232235&type=1

Ca sa fie toata lumea lamurita ce ne-a venit sa pornim sa umblam dupa copaci batrani voila mai multe aici: http://www.kogayon.ro/ro/noutati/oltenia-de-sub-munte-destinatie-ecoturistica/

Ceahlaul mi-a placut foarte mult! Peste asteptari! Nu ma asteptam sa-mi placa asa de mult! 

Cat despre Hasmas chiar mi-a picat cu tronc...as putea spune. M-as duce si la iarna (chiar si pentru Revelion)...daca asa avea cu cine. Plus ca am ramas cu o restanta pentru aripa cu Ecem-ul. Mi-a placut mult si imaginea pe care o ofera de la distanta (din unghiul potrivit): ca o pasare al carei cap e reprezentat de Piatra Singuratica si avand aripile larg deschise, reprezentate de cele doua jumatati de culme, fiecare cu cate o fata formata din abrupturi calcaroase foarte spectaculoase!

Am fi vrut noi sa ajungem si la izvoarele Oltului (ca niste autentici olteni ce ne place sa fim si suntem), da' deh!... nema putirinta automobilista! :( Si mai si ploua de mama-mama! De altfel, singura ploaie in cele cateva zile in care-am reloaded Neamtul si Harghita, laitmotivul acestei veri pentru mine.

In fine, vorba lunga....saracia omului...Mai bine sa lasam povestea sa fie depanata in imagini.

P.S. Daca se intreaba careva ce e cu felul de fractie din titlu: fuseram 4 in evadarea-n Orientali, ne adunaram 7 in Buila in primele doua zile, pentru ca in ultimele doua zile sa ramanem 3 gagici, da' cand plecaram de la Cheia, Molda nu vru in niciun chip sa ramana singura cu Cheita si se gandi ea ca e mai bine sa fim 4....ca sa ne iasa de-o...patrula.

Cam asa ni se arata Ceahlaul cu ale sale Toaca, Ocolasu' Mare si Piatra Ciobanului. Imi placu mult de tot si pe la Claile lui Miron si in poiana de deasupra Clailor, unde a fost amenajat un refugiu din lemn foarte frumos si inca foarte curat!

Iar Hasmasul cam asa:

Cat despre "Prietenul la nevoie se cunoaste" cam asa arata masa pe care ne-o pregatise Nicu cand am ajuns inapoi acasa, la ore destul de tarzii ca sa mai fie timp de gatit ceva. :)

Gata si cu evadarea din 2014....:(((((

Vultureasa - editia a III-a (dupa 4 ani)

Imi era din ce in ce mai dor de cotloanele Naratului...Cu siguranta ca ma si roade ca nu le cunosc nici pe departe - nici macar pe sfertul sfertului cum mi-as fi dorit....E-adevarat ca in ultimii doi ani am incercat doar variantele nebatute anterior, adica acelea unde, in mod oficial, nici macar nu (mai) e marcaj, indiferent ce ne spune harta lui Nae Popescu...si anume la stanga si la dreapta de valea Daneasa, lasand in amanare culmea Vulturesei.

De data asta, ca sa fie si un bun prilej de invatare a locurilor (pentru a ne misca mai precis cu ocazii viitoare) planul a fost de-un dus-intors pe Vultureasa. De altfel, fu pentru prima data in urcare. In celelalte doua ocazii, doar am coborat pe-acolo, ultima data aproape ca pe intuneric. Plus ca era si iarna. Era de 1 decembrie 2010. :) Waw! Ce zi! Imi amintesc cu mult drag de ziua aceea. :) Intr-un fel, parca mi-as dori sa intorc timpul in acele vremuri....

Asa ca iata-ne adunati in parcarea din  cartier la o ora destul de matinala (6.30), instalati in masini si porniti la drum. Ajunsi in Brezoi, am inceput cu doua reprize de timp pierdut. Prima pe motiv ca era sa intru pe traseul de Valea Satului, ceea ce chiar nu-mi doream deloc, tinand cont de cat a plouat in zona si cata apa ma asteptam sa fie pe-acolo, iar cea de-a doua chiar la intrarea in traseu.

In fine...prindem marcajul, prindem poteca, urcam ce urcam...mai cautam din loc in loc, nu mergem chiar asa ata (intins), da' la un moment dat imi suna telefonul si sunt anuntata ca suntem asteptati jos, in oras, la o adunare vesela, stransa tocmai cu ocazia faptului ca-mi mai facui si eu drum pe-acasa....Mai urcam totusi ceva vreme, da' mai apoi gasca a decis sa ne-ntregim cu tara...ca asa le sade bine unor oameni prieteni. Si ne-ntregiram. :)))) Coborarea se petrecu cat ai clipi... :)))) Plus ca de undeva din ceruri se tot anuntau tunete. Nu mai stiu daca au picat sau nu si cativa stropi...Cert e ca pe noi (din nou) ploaia ne-a lasat in pace. :)

Cam cum e pe Vultureasa e destul de bine oglindit in poza asta, ce-l are autor pe Bogdan, si care sigur nu se supara ca-i pun poza acisilea:

Cu gandul la o revenire in curand si pe la Foarfeca Naratului, sa mai pun si poza asta, tot a lui Bogdan. :)

Multumesc, Bogdan! :)

Plecat-am 9 si cu sergentu' 10, care ne si-ntrece

Dupa multe socoteli si razgandeli unde sa fie destinatia turei noastre de iulie, a iesit din palarie o tura in Lotrului, cu campare la Prejba.

Zis si facut. Am pornit din Bucuresti nici prea devreme, nici prea tarziu si dupa ce-am lasat masinile pe marginea forestierului ce urca din Talmacel ne-am tinut in continuare de BA. Nu chiar dintr-o bucata, ci cu doua halte. 

Prima fu prilej de a invarti o sticla cu ceva, insirati pe-un prag de fanar, in prima mare poiana - foarte frumoasa, pliiina cu margarete si multe alte floricele colorate....daca tot se anunta o ploaie iminenta. Ce-i drept, locul in care ne aflam a fost oarecum ocolit de ploaie. Au cazut acolo...niste stropi..cat sa nu regretam ca ne-am oprit.....desi parca incepuse sa ne placa locul....:)))) Dar, in schimb, in jur roata de fulgere! Ca sa nu mai spun ca sus am descoperit ca daduse cu grindina! Waw! Chiar si dupa cateva ore, la momentul cand am ajuns la Prejba, mai puteam aduna cativa pumni cu boabe de grindina.

A doua (mai mare) s-a produs in tacere...ca nu prea mai puteam vorbi cat ne infruptam din afinele mai mari sau mai mici, da' toate dulci-acrisoare, intalnite-n cale.

De ajuns am ajuns  mai pe seara...suficient de devreme cat sa ne punem corturile pe lumina, sa ne adunam ceva lemne de foc, sa stam un picut in jurul focului la ceva taclale si din nou la invartit - de data asta doua sticle, sa ne bucuram de cerul pliiin de stele de deasupra...ceea ce nu era cazul la linia orizontului, unde cineva tot facea poze cu blitz...:))))

Ce sa mai! Tura asta fu dovada clara (una-n plus) ca suntem baieti buni. Oameni buni. Ca Doamne-Doamne ne iubeste. Ploaia wagneriana a inceput cand deja eram instalati in sacii de dormit si poate ca unii dintre noi si atipisera. As fi preferat o ploaie ceva mai debussyana, da' n-a fost sa fie...ci doar la rastimpuri, cand se mai potolea un pic. Si a incetaaaaat..a doua zi dimineara cand, dupa ce ne-am strans toate hangaralele, ne-am decis sa iesim din corturi si sa le strangem chiar si pe ploaie. Da' noroc ca s-a oprit aproape de indata ce-am iesit.

Sa mai mentionez si ca ne-a lasat sa ajungem la masini, sa ne spalam in parau, sa ne schimbam hainele si bocancii si abia apoi a mai dat inca o rapaiala? Ba chiar m-am mai bronzat un pic pe umeri in coborare. :))))

Oameni buni, dom'le, kogayonii astia! Pana cand si vremea are grija de ei. :)

Fereastra Mare a Sambetei

Imi plac mult vaile nordice ale Fagarasului. De fapt, cred ca, in general, imi plac cam toate vaile nordice, glaciare de pe la noi, nu doar cele din Fagaras. Si evident ca am reactionat prompt la chemarea bunului nostru Pancu, care ne intreba de-o evadare din Bucuresti pe meleaguri fagarasene: si pentru o tura de-o zi in sus pe valea Sambetei si pentru trupele prezente la Festivalul InTransylvania, mai precis pentru Alternosfera si Zdop si Zdup. Da' ce zic eu Alternosfera si Zdop si Zdup, care ne-au uns la inima, da' au fost oricum conform asteptarilor?! Am descoperit acolo niste baieti foarte, foooaaaarte buni! Cica Domino le zice. Trupa Domino din Sibiu. Ne-au incantat maxim! Tambal si bass si percutie..... :))))

Sambata la urcare, vremea fu' tocmai cum imi place: cateva reprize scurte cu stropi de racorire, nori valatuciti fuioare-fuioare, din cand in cand lasand vederii cate-un ochi sau o inima de cer albastru, siluete de brazi conturate la margine de nori, bujorul inca inflorit...

Am trecut cu drag si jind pe langa cele doua corturi culcusite sub o piatra, la baza Coltului Balaceni (la care, evident ca am balit si iata si de ce: "........In Coltul Balaceni ne putem catara pe 3 trasee, de dificultati de la 2A pana la 5B. Muchia nord-vestica – grad de dificultate 2B-3A.........."). Da' m-as fi multumit si doar cu o noapte-doua petrecute acolo sus...daca as fi avut cu cine. A fost bine si frumos si intre prieteni la campingul de la Festival, da' unele sufletele tanjesc intruna la nopti petrecute sus si la depanat povesti (sau doar ganduri) sub cerul spumuit de stele.

La coborare a trebuit sa-mi pun jacheta, vazand ca ploaia, pornita la putin timp dupa ce-am dat-o inapoi la vale, persista...Asta dupa ce deja parul mi se cam udase...Da' suprapantalonii tot mi-a fost lene sa mi-i pun.:))

Ce poze-am reusit eu sa fac cu telefonul.....se va putea vedea mai jos cand le-oi descarca. :))))

Din curtea cabanei Valea Saambetei

 La Coltul Balaceni am privit si-am cam balit....

 Tara Fagarasului..sau Minunata Tara a Berzelor... )

“When an innovator is really cultured, he can choose to adopt any cause.”

http://www.youtube.com/watch?v=c2WoTk111_c

Naseer Shamma has dedicated his life both to the music of the oud and to his humanitarian work.  Born in 1963, at Al-Kut, in southern Iraq, Naseer studied at Baghdad’s Institute of Music, where he specialized in the oud.  In 1998, Naseer founded the Beit al-Oud al-Arabi al-Harawi, at Cairo.  Following his discovery of a ninth-century manuscript of the musical theorist al-Farabi, Naseer reconstructed the 8-string oud, which expanded the range of the instrument from the 6-string oud, giving it a “distinct tonality”.  Most recently, he established an “Eastern Orchestra”, composed of seventy musicians playing rare instruments from the Arab World.

Naseer’s belief that art is an integral part of the human soul is evident in his humanitarian work.  He has established an organization dedicated to the education of talented and creative children in Iraq.  He has also worked to alleviate the plight of Iraqi refugees, including at a concert organized by the UNHCR at the Damascus Opera House in June 2008.

Naseer is testimony to his own belief that, “when an innovator is really cultured, he can choose to adopt any cause.”

The wanderer

Ar merge de minune si-un hamac atarnat sub copaci, pe-un camp, sub adierea vantului.... Sau doar un singur copac, mare, trunchios, ramuros si...frumos de care sa te lipesti si-atat. :)

http://www.alexsimu.nl/MYWEBSITES/ASRO/SiMusic.html

https://myspace.com/alexsimu/music/songs

Sau chiar si o gradina ce cheama la culcuseala sub ramuri aplecate si printre flori parfumate, in care sa stau si sa citesc, sa citesc, sa citesc si sa hoinaresc...cu gandul. :)

http://www.youtube.com/watch?v=G_6h5_e_O44 ( Charles Lloyd Quartet - Booker's Garden)

http://www.youtube.com/playlist?list=PL5F6D1F1B8A1DB0EC  (Paolo Fresu&Uri Caine, Think. - full album) Ca sa gandim la ce citim.... :))))

Chemarea Bucovinei

Inspirati de fotografiile lui Tautan am purces la drum, ca tot aveam la dispozitie mai multe zile libere, spre cabana Giumalau, unde ne-am simtit ca acasa, imprietenindu-ne aproape ca instant cu gazdele noastre, Dana si Bebe.

Da' cam atata cu vorbele. Postarea asta isi are ca singur rost sa aratam lumii ce imagini frumoase a cules Adi in cele cateva zile de evadare din Bucuresti. Ne-a ajutat si vremea. Se merita sa pleci chiar si cand prognoza da cu ploaie...E singura sansa de a vedea curcubee si mare de nori si alte dansuri cu si despre nori, ceturi si cer.

Drumul nostru a trecut mai intai pe la Buhusi (mai precis satul Silistea), unde-am innoptat intr-o casa de bunica, ceea ce ne-a umplut sufletelele de incantare si dragi aduceri aminte. Am facut apoi un scurt popas pe malul lacului Izvorul Muntelui, unde ne-am facut planuri si de-un Ceahlau...cand va fi sa ajungem...Soseaua ce insoteste apa Bistritei ne-a dus pana in satul Rusca, de unde ne-am inceput urcarea spre cabana.

In zilele urmatoare pasii ne-au purtat mai intai pe varful Giumalau, dupa care am dat-o la vale spre mult prea antropizatul Rarau, cu ale sale Pietrele Doamnei. Ne-am intors la cabana dupa o zi plina-plina.

 

Stiu ca atunci cand te obisnuiesti cu stanca nu-ti mai vine sa te bagi pe trasee tropaite si atat, da' uneori cand oamenii sunt cei potriviti, chiar si cel mai...pur trekking e un mare prilej de voiosie, voie buna, MAXIMA PLACERE.
P.S. Va iubesc, kogayoni!
Iar asta e pentru gazdele noastre, Bebe si Dana: http://www.youtube.com/watch?v=cRfYzqTFMUg (Bucovina - Duh...EP)