Incepe sa ne placa sa plecam de vineri seara cu autobuzul de Barbatesti, apoi catinel-catinel pe poteca marcata cu PG, care porneste chiar inainte de iesirea din sat, dincolo de puntea ce trece peste Otasau (in stanga drumului forestier care duce la troita ce anunta poteca spre Schitul Patrunsa).
Poteca PG ne poarta pasii prin fanete, prin poieni largi, acoperite de feriga, ce ofera privirii o panorama idilica a intregii vai a Otasaului si a satului insiruit de-a lungul vaii.
De data asta am cam tras sa ajungem repejor la Scarisoara, in speranta ca vom monta corturile pana incepe ploaia. Am ajuns in doua ore acolo. Si nici macar nu a plouat vineri seara. Nici vineri noaptea.
La Scarisoara se poate ajunge si din Pietreni, dupa 3 km de drum forestier (bun, fara sleauri, dar care are bariera chiar la iesirea din Pietreni). Apropierea poienii e anuntata de o sa larga, aflata pe dreapta drumului, unde gasim, in coltul dinspre drum, un stalp indicator. De acolo pana la troita, mai avem vreo 5 minute de urcat. Drumul acesta e marcat cu TR si continua soseaua principala a satului. Mai exista inca un drum - marcat cu TG - cel care face stanga, la iesirea din sat, si se indreapta spre Cheile Costestilor, loc de pelerinaj, in fiecare mijloc de martie, pentru iubitorii de ghiocei (Leucojum vernum - cei mai multi).
Sambata nici nu am apucat sa iesim din corturi ca a si inceput ploaia...care a tinut si a tot tinut pana pe la 4 dupa-amiaza. Noroc cu troita (acoperita si cu pod), unde aveam si masa si izvor. Ne-a oferit adapost de ploaie cateva ceasuri bune, timp in care oamenii veniti de departe anume sa dea o mana de ajutor la operatiunea transport materiale veneau, sedeau oleaca, vedeau ca nu se opreste ploaia si faceau cale intoarsa. Dupa orele amiezii au ajuns si cativa craioveni, care au si ramas ca in pod era loc destul, ca alternativa la cort.
Cum s-a rarit ploaia si am inceput sa scoatem nasurile din troita, vazand ca se cam sparge norul si zarind Piatra si Albu' albe-albe, ne-am echipat la minut si am pornit spre Cacova. Din capatul drumului, baietii au si ridicat doua legaturi de shitza si hai in sus, prin zapada. Noroc ca ne luaseram parazapezile de acasa, desi toti aveam bocancii de trei sezoane. Evident ca niciunul din noi nu avea bocancii de iarna!!! Chiar si prin stratul de zapada se simtea parfumul cimbrisorului! Mai sus, dincolo de saua dintre Cacova si Piatra, zapada era cam la 10-15 cm (ne intrau bocancii pana la glezna in zapada). Doar florile de piciorul cocosului si pe ici-colo cate-un palc de nu-ma-uita ieseau de sub zapada. Gentienele erau toate la culcus. Imi parea rau ca baietii (craiovenii), veniti pentru prima data in Buila, nu aveau parte de albastrul intens si adanc al gentienei verna. (Din fericire, a doua zi zapada s-a dus. Mai ramasesera petice din loc in loc.) Iar cerul....era un mare spectacol de nuante de la gri tern pana la aproape negru si gri-albastrui. Norii se invarteau, ne invaluiau, iar se ridicau...
A doua zi, desi duminica (cand la schit la Patrunsa nici magarii nu muncesc), noi am mai facut o tura: fiecare cu cate o legatura sau mai multe. Si uite asa au mai ramas doar patru legaturi (din 50). Ma gandesc ca la urmatorul episod, vor fi duse si acestea, plus ceva cuie, scanduri si alte acareturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu