Din pacate, nu am smile-uri aici ca sa pot exprima cel mai bine cum a fost ieri, avand sub priviri campuri de bujor intinse pe toate coastele Capatanosilor! Cred ca as incepe cu un rand intreg de smile-uri...Aseara, in momentul in care am stins lumina si am inchis ochii, am vazut roz-ciclam in fata ochilor...
Din fericire, duminica, intorcandu-ne din Tarnovu', mi-a venit ideea sa-l sun pe Demis si sa-i propun o tura in culmea principala a Capatanilor, pe sub Negovanu' si Turcinu' Negovanu, prin Saua Negovanu, ale caror coaste nordice le zarisem din culmea Tarnovuui rosii-rosii. M-am simtit eu bine in Tarnovu', m-am bucurat eu cand am dat de narcise la cateva minute dupa ce-am ajuns sus, dar totusi, fix in sezonul bujorului, eu sa nu....? Chiar nimic, nimic? Mai ales ca tura de Robu' era deja ratata!
Asa ca ieri, pe la 10, am plecat din oras, cu ideea de a urca din valea Latoritei, de la fostul canton Borogeana (azi abandonat, dar in stare inca buna...nu e chiar cazut) catre Saua Gropita, de unde sa facem dreapta spre Saua Negovanu. Zis si facut! Din fericire, Ionut, maestrul cautarilor si drumurilor facute in premiera, incercase deja aceasta varianta de urcare si stia unde sa facem stanga sau dreapta la bifurcatii. Ca sunt multe bifurcatii. E de retinut ca la prima bifurcatie se continua pe drumul din dreapta si abia la a doua bifurcatie se face stanga si se continua pe acesta. Ca reper, la cateva minute de la intrarea pe acest drum intalnim o conducta, sub care curge un paraias, de unde se poate face aprovizionare cu apa.
Ceva mai sus, cand deja padurea incepe sa se rareasca, am ajuns intr-o poiana cu belvedere maximaaa si are si izvor. Loc de cort ideal pentru o tura de weekend. Dincolo de Latorita, vedere spre culmea Latoritei: drept in fata varful Paraginosu' (cred). Mult sub acesta, peretele stancos face un brau de piatra cam cu 100 de metri sau mai mult deasupra firului Latoritei. In continuare am tot inaintat avand in fata Piatra Tarnovului.
De la poiana pana in Saua Gropita, aflata in dreapta Pietrei, padurea a cam fost taiata asa ca vizibilitatea e mare si deci nu sunt probleme de orientare. Din sa, printre brazi se zareste culmea principala. Pe un brad imediat in dreapta fata, apare un marcaj PA, mentionat de altfel si in cartea lui Nae Popescu. Cine stie?! Poate ca-i vom aduce in alt an pe oameni la vreun trofeu si prin zona asta. Merita din plin!
Din sa, noi am facut dreapta si ne-am oprit in plai, pe iarba si la loc cu maaare panorama. Aici evident ca sesiune foto! Ca doar asa e mereu cu Ionut! Vedeam, ca si ieri, din departare, bujorul inflorit sub Ursu', Cosana si Nedeia. Iar Piatra Tarnovului, in opinia mea, vazuta de acolo, iti lasa o impresie foarte puternica de greu de urcat. Cred ca e mai degraba catarare. Si cica e! Cel putin pe sus. Vom vedea noi prin septembrie, cand vrem sa revenim si sa avem parte de Tarnovu in toata splendoarea culorilor toamnei. Si ne gandim sa intram dinspre puntea ce pleaca din zona hidrocentralei din Ciunget. In acel capat, traseul ar insemna traversarea unei paduri de larice, care mie imi place foaarte muult.
Am continuat drumul (intalnit chiar in sa). Acesta se indreapta spre Saua Negovanu, trecand, prin dreapta, pe sub varful Negovanu. Primele buchetele le-am intalnit imediat ce-am pornit din nou la drum, la cativa metri deasupra acestuia. Si au inceput sa apara. Pana sub varful Bou', deasupra Curmaturii Oltetului. Dar voi lasa fotografiile lui Demis sa dezvaluie cum era acolo, pe culmile Capatanosilor. Cuvintele sunt de prisos. Cum am ajuns in Saua Negovanu, alte minunatii, alte coaste roz: cele de sub varfurile La Nedei, Beleoaia si Corseru'. Jos, in fata meandrele Oltetului. Drumul ne-a dus mai departe printre varfurile Bou' (in stanga) si Turcinu' Negovanului (in dreapta). Am ajuns intr-o poiana laarga, unde era pe vremuri statia meteo. De acolo, coborarea pana in Curmatura Oltetului dureaza poate mai mult de 10 minute sau nici macar.
Din curmatura, noi am mers catre Petrimanu pe poteca (de fapt, un drum inierbat, in cea mai mare parte) de sub stalpii de curent (vorba vine...ca acum nu prea mai sunt, iar de cablu, nici nu se mai pune problema). Ca reper pentru aceasta poteca ce duce direct la Petrimanu (pe cand drumul ajunge undeva intre Petrimanu si Galbenu, cam la 1 km de Petrimanu) e acelasi PA. Se intra pe aceasta scurtatura din curba in care ne duce coborarea din culme.
Ajunsi in drumul de pe valea Latoritei, am facut cei cativa km pana la masina pe jos. Din fericire, eu aveam si sandalele in rucsac si a fost minunat in sandale!! La masina ceasul ne arata ora 8 si vreo 20. Ne-a luat un pic peste 8 ore tura de ieri. Doamne, ce moment de inspiratie divina sa-l sun pe Demis!! Si ce vreme divina am avut!!! Cerul era albastru, iar cumulusii care se plimbau pe cer aveau tot felul de forme!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu