Am ajuns intr-un final si in Tarnovu. Ma cam rodea de ceva vreme. Ma asteptam sa nu am parte de bujor desi stiam ca deja a inflorit, dar nu acolo. Am lasat deoparte si tura de Ciucas (mai mult din considerente de timp). Intorcandu-ma in oras abia sambata pe seara, ratasem si tura de Robu, tot la bujor, unde nea Georgica, ca orice prieten de nadejde, ma inclusese in gasca. Speram ca voi echilibra balanta cu o tura intr-o zona noua mie. Numai ca Doamne-Doamne s-a gandit probabil ca meritam mai mult decat vremea minunata de care am avut azi parte si ne-a facut inca un cadou: sus, incepand cu mica sa, ce desparte Piatra Tarnovului de restul culmii, am gasit inca inflorite si mirosind innebunitor NARCISE!!! Acolo, la inceput, imediat ce am parasit saua si am facut primii pasi in urcare, am gasit cele mai multe. Apoi inca doua chiar pe Tarnovu Mare si inca doua ceva mai jos in coborarea catre drumul inierbat ce vine de la stanele Tarnovu Mare si se lasa spre vale.
E asa pace in Tarnovu!!! Poate si vremea senina si faptul ca ii aveam azi alaturi si pe Florin si Madalin, poate partenerii mei de ture cei mai deconectanti, mi-au lasat impresia asta. Am plecat, de fapt, azi in Tarnovu, sa masuram pe ceas traseul pe care vor urca oamenii ce vor fi prezenti la Trofeul Vinturaritei de peste doua saptamani si sa ia aminte baietii la peretii pe care sa urce participantii la proba de escalada. Si, evident, sa-mi aleg locul unde sa stau arbitru de post. Ce poate fi mai placut pentru mine in sambata acelui weekend decat sa stau undeva sus, cu vedere la Ursu, Nedeia, Cosana, Funicelu (din culmea principala a Capatanilor) si...mai ales Piatra Tarnovului, apoi sa iau iar culmea la pas si sa tot am sub ochi Parangul, Latoritei si Lotrului, Fagarasul, Cozia, Doabrele, un colt de Naratu, un petic de Buila? Daca stau sa ma gandesc aproape tot ce inseamna munte in Valcea!
Am plecat din zona taberei (cam la 4 km de confluenta paraului Repedea cu Latorita - in poiana fostului I.F. Vatajelu - care nu apare pe niciuna din hartile masivului) pe la 7.30. Am urcat pe valea paraului cat de cat accentuat pe alocuri pana intr-un loc unde valea s-a largit si dincolo de firul apei am zarit o alta poiana, unde ar merita sa incercam sa stam un weekend candva, aflata oarecum sub culmea Cosana. Din fericire, in a doua jumatate a drumului - mai ales, in fata noastra, trona - as putea spunea - cupola Nedeii (2130m - altitudinea maxima a Muntilor Capatanii). Asa ca am privit mereu in sus uitand de pasii pe care-i faceam. Altfel, presupun ca ar fi fost destul de monoton sa urcam o ora pe vale. Dupa nici o jumatate de ora de urcare, din drumul ce insoteste valea se mai desprinde la dreapta un drum, dar acesta e tocmai drumul de coborare, deci noi am stiut ca trebuie sa mergem inainte. La un moment dat apa trece peste drum, loc in care unii din noi ne-am descaltat. Cam la o ora dupa plecare, am ajuns deci la alta intersectie de drumuri, marcata de o piatra ce strajuieste drumul in partea lui dreapta si pe care scrie cu vopsea alba (parca) Piatra Tarnovului si ne indica si un marcaj, PG. Am virat dreapta si am inceput urcusul pe acest drum, care ne-a scos, dupa inca vreo ora sub stana din Tarnovu Mic si, iesind din padurea destul de tanara de brad, ne-a oferit o larga priveste spre Ursu, sub care spinarile despovarate de padurea de brad, erau rosii de atat bujor inflorit! Si tot asa era si Cosana, unde o intreaga poiana, tot imediat deasupra padurii de conifere, era rosie-rosie! Dar cel mai rosu-rosu era Negovanu! Incetul cu incetul, se ridica deasupra padurii si Piatra Tarnovului, argintie in lumina clara a zilei de azi. Pe la ora 10 am ajuns in locul in care imi voi petrece o buna parte din ziua de 20 iunie. In locul in care din drumul nostru, ce vireaza dreapta, se desprinde cel care duce la stanele din Tarnovu Mic, se afla si un izvor. La cateva minute de acesta, drumul se pregateste sa intre din nou in padure si sa continue pe jos, urmarind culmea, spre stanele Tarnovu Mare. Noi insa am inceput un urcus cam de vreo ora (la care s-a mai adaugat inca o jumatate cat am mancat) pe marginea unei muchii, marginita in partea de sus (dreapta) de o stanca pe care sta cocotat un palc de brazi. Urcusul e un pic pieptis, dar e comod, daca urci in serpentine. E presarat cu multe lespezi, pe care urci ca pe niste trepte. Noi am tinut cat de cat aproape de marginea muchiei si am ajuns in mica sa ce are in stanga Piatra Tarnovului. Aici, in sa, pe o bucata de stanca ce iese din iarba, un careva din Vaideeni a simtit nevoia de a de stire cu vopsea rosie ca a trecut el pe-acolo. De altfel, cam tot drumul pana la stana era "marcat" de semne ale trecerii ciobanilor (cate-un pet, cate-un pachet de tigari...gol. Evident!). Din saua asta am mai virat inca o data la dreapta si am tinut culmea pana pe Tarnovu Mare. Aici baietii gasisera o varianta pentru proba de alpinism, dar dupa ce au batut pitoane si Florin a facut o coborare, a observat ca din perete ieseau din loc in loc lame atat de ascutite incat au si "ciupit" coarda. Renuntare la aceasta varianta. Desi locul era foarte frumos. Coborarea se facea intr-o micuta poiana chiar sub peretele abrupt al varfului. De aici, am inceput sa coboram spre locul in care oamenii de la club, care mai urcasera in saptamanile trecute, gasisera si ei un loc pretabil pentru proba de escalada. Se coboara din Tarnovu Mare la inceput in diagonala stanga, si apoi luand ca reper un capat rotujit de culme presarat cu multe lespezi, de dincolo de care isi scot moturile cativa brazi ce se inghesuie unu-ntr-altul. Chiar acolo, sub acei brazi, e peretele ce va servi ca loc de escalada. De la acesta am coborat de-a dreptul nu mai mult de 10 minute (era ceasul unu si un pic) pana am intalnit un drum inierbat ce vine dinspre stane (care se afla in dreapta, in sensul de coborare) si care dupa mai putin de o ora intalneste un drum de tractor ce coboara din stanga. Am continuat sa coboram pe acesta si nu peste mult timp ne-a scos din nou pe valea Repedea, pe care o lasasem jos dimineata. Dupa nici macar o jumatare de ora eram din nou la tabara. Era ceasul 14.30.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu