http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/IarnaLaCabanaCheia#

Ce bine ca am gasit (evident ca intamplator) fotografiile astea, care sunt cele ce mi-au placut cel mai mult din fotografiile facute de baieti in tura aceea (e mai bine de un an de atunci).

Imi place asa de mult la Cheia iarna, cand suntem numai noi sau, in tot cazul, ne intalnim intre cunoscuti si stam la taifas, la povesti, radem de ne dor maxilarele si burta, stand adunati fie in jurul mesei din bucatarie, fie la semineu.

Dor de ghiocei

Dorul maaareeee de ghiceoi (VII) ne-a manat sambata pe neasteptate (cel putin pentru mine) pe Costesti in sus, dincolo de cantonul Prislop.
Acolo, zapada maare, ghiocei rasariti numai pe povarnisuri, acolo unde zapada nu s-a putut tine. Pana la ei aveam de mers prin zapada, dar cum ma asteptam oarecum sa fie zapada, mi-am pus pe mine suprapantalonii asa ca nu a fost o problema. Si-n plus, pe mine ma cam tinea. Nu ma prea afundam. Si mai rasarisera pe albiile paraiaselor, in poiana cu multi arini si acolo, pana in brazi, unde e foisorul.
Iar pe parau, poezie! Mai mult de-atat nu am ce spune....
Am iesit de pe malul paraului in poiana dinainte de pod, fix in locul de unde se vede o fasiuta de creasta. Of, Doamne, ca tare mi-e dor!! Dar nu prea am cu cine...De fapt, am, dar trebuie sa-i mai zic ca sa hotarasca care sa fie ziua...Cat mai curand. Sper.

Selectia selectiilor la poze, aici: http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/LaGhioceiPeCostestiInSus#

Semne de primavara, desi inca iarna tarzie

http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/MuchiaCalinestilor_martie2010#

De data asta, ce se vede e ceea ce-am facut eu..dupa stiinta si puterile mele si ale aparatului meu. Cand Georgica mi-a amintit sa iau aparatul (pe care oricum il luam) m-am gandit ca n-o sa mai fac mare lucru....ca doar fusesem prin noiembrie ultima data, dar uite ca am gasit ce sa vreau sa "prind". Apropos de asta, mi-aduc aminte de ce spunea odata, demuuuult (eram prin liceu), Pittis, cum ca de fiecare data cand asculta Beatles mai descoperea un acord, o nota....ceva ce nu "prinsese" inainte, chiar daca mai ascultase de n ori piesa. Asa si eu cu Calinestiul.

Despre locuri...ce se vede.
Ca e o tura lejerica (ma refer la efort, dar si la timp), cred ca am mai scris. Merge de-o iesire de duminica (adica inainte de luni) pentru ca ia cu totul cam la vreo 3-4 ore (noi am avut si tuciul cu noi si ne-am oprit ceva vreme pe malul paraului, in capatul de sus al satului). Am plecat din oras pe la 9...si eram deja inapoi pe la 5. Motivul principal pentru care a fost aleasa Muchia Calinestilor a fost ca Georgica isi luase bilet la meci (care incepea la 6) si trebuia sa fim cat de cat devreme inapoi in oras.

"Folderul ilustrativ" al turei din Iezer Papusa cu Gabi si gasca

http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/Gabi_IezerPapusa#

Cam asa fu...Fotografiile sunt ale lui Gabi. El zicea ca sunt doar poze, da' mie-mi plac! Si le-am postat aici ca sa-mi fie la indemana sa le mai vad chiar si cand sunt acasa (in calculatorul de acasa nu prea mai incape nimic...).

Cineva, acolo sus, ne iubeste (in Iezer-Papusa)

Cineva, acolo sus, ne iubeste. Au fost vorbele lui Gabi. Sigur, sigur la ce s-a referit Gabi nu pot sti pentru ca nu l-am intrebat. Am presupus ca se refera la faptul ca s-au spart norii cam pe cand am ajuns in plaiul de la Gradisteanu (sub Papusa), venind dinspre stana de sub Gainatu' Mare (unde si innoptaseram vineri spre sambata). Chiar deasupra noastra se sparsesera norii (dupa cum spunea si Cosmin, care era mirat si incantat, in acelasi timp, ca doar deasupra noastra se vedea cerul), pe cand linia ce duce din vale spre Iezer si continua spre Papusa era cuprinsa de nori valatuciti). Craiul ne lasa sa vedem in toata splendoarea doar Pietricica si Sudica. Nordica era in nor. Dar ma gandesc ca toate acestea se vor vedea in fotografiile pe care le voi posta cand mi le vor trimite baietii.

In prima zi a nins frumos de tot (codul ne-a ajuns cand eram inca in Campulung). Cand ieseam din Leresti, zapada era deja asternuta. Ningea exact ca acum...cati ani sa fie? doi si ceva?..cand am urcat prima data in cam aceeasi "formula": tot 5, numai ca de data asta cu Cosmin in locul lui Phil (sau Fil?): cu Gabi (evident), Aurel, Claudiu si cu mine. Dar de data asta nu am mai fost in Retezat, ci in Iezer-Papusa (Sa fie oare o coincidenta ca si in Retezat e o Papusa?). Si tot asa, ne miscam incet printre brazi mari si frumosi si albi. Mai ales albi. La Cuca, i-am gasit pe CPNT-ei. Erau in tabara de iarna. Am schimbat cateva vorbe cu Oana, careia ii voi trimite fotografiile facute de Gabi (promisiune), baietii au schimbat impresii cu Romica (cabanierul de la Cuca) - ca doar se cunosc de-atatia ani, am mancat un pic (mie, ca de obicei la intrarea in traseu, mi-e o foame de mor) si pe-aci ti-e calea. Dupa ce am traversat paraul a doua oara, am intrat pe un culoar intre brazi, ingust, si am urcat, chiar pieptis pe alocuri, pana am ajuns in gol alpin, la stana. Frumoasa urcarea! Bine...cat ma misc printre brazi e unul din momentele mele preferate..ma rog...momente...ore, mai bine zis. Acolo am facut focul, am stat la taifas si am ras (bine...asta am facut tot timpul, nu doar acolo la foc) si apoi, in cort la somn (cu corturile in stana). Dimineata inca ningea. Si cum stateam noi in sacii de dormit, parca nevenindu-ne sa iesim, auzim un cantecel: "Ninge, ninge / Mergem la Romica"... Am ajuns si la Romica, dar mai pe seara, dupa ce am "prins" minunata lumina de sub Papusa.

Credeam ca n-o sa pot scrie (cand am ajuns acasa eram inca in faza de inertie prin care trec invariabil de fiecare data cand ies cu ei - chiar de e doar de cateva ori pe an), dar gandindu-ma ca macar acei cativa prieteni (cu care eu mai si ies in ture pe-aici, de altfel) vor fi dezamagiti ca n-au ce citi pe indelete, am reusit sa fac asaa...rezumatul rezumaturilor.

Stancariile Betelului vazute de Ionica Lera

http://picasaweb.google.ro/dumitrustefcris/StancariileBetelului_IonicaLera#

Zi de toamna pana-n seara probabil ca vom mai petrece candva prin Stancariile Betelului si vom cobori in Brezoi la autobuzul care ne va duce din nou in orasul cel de toate zilele...
Nu stiu cat de fidel am redat ceea ce am vazut noi acolo in noiembrie prin pozele mele, dar fotografiile acestea cred ca suficient de graitoare.