Cineva, acolo sus, ne iubeste (in Iezer-Papusa)

Cineva, acolo sus, ne iubeste. Au fost vorbele lui Gabi. Sigur, sigur la ce s-a referit Gabi nu pot sti pentru ca nu l-am intrebat. Am presupus ca se refera la faptul ca s-au spart norii cam pe cand am ajuns in plaiul de la Gradisteanu (sub Papusa), venind dinspre stana de sub Gainatu' Mare (unde si innoptaseram vineri spre sambata). Chiar deasupra noastra se sparsesera norii (dupa cum spunea si Cosmin, care era mirat si incantat, in acelasi timp, ca doar deasupra noastra se vedea cerul), pe cand linia ce duce din vale spre Iezer si continua spre Papusa era cuprinsa de nori valatuciti). Craiul ne lasa sa vedem in toata splendoarea doar Pietricica si Sudica. Nordica era in nor. Dar ma gandesc ca toate acestea se vor vedea in fotografiile pe care le voi posta cand mi le vor trimite baietii.

In prima zi a nins frumos de tot (codul ne-a ajuns cand eram inca in Campulung). Cand ieseam din Leresti, zapada era deja asternuta. Ningea exact ca acum...cati ani sa fie? doi si ceva?..cand am urcat prima data in cam aceeasi "formula": tot 5, numai ca de data asta cu Cosmin in locul lui Phil (sau Fil?): cu Gabi (evident), Aurel, Claudiu si cu mine. Dar de data asta nu am mai fost in Retezat, ci in Iezer-Papusa (Sa fie oare o coincidenta ca si in Retezat e o Papusa?). Si tot asa, ne miscam incet printre brazi mari si frumosi si albi. Mai ales albi. La Cuca, i-am gasit pe CPNT-ei. Erau in tabara de iarna. Am schimbat cateva vorbe cu Oana, careia ii voi trimite fotografiile facute de Gabi (promisiune), baietii au schimbat impresii cu Romica (cabanierul de la Cuca) - ca doar se cunosc de-atatia ani, am mancat un pic (mie, ca de obicei la intrarea in traseu, mi-e o foame de mor) si pe-aci ti-e calea. Dupa ce am traversat paraul a doua oara, am intrat pe un culoar intre brazi, ingust, si am urcat, chiar pieptis pe alocuri, pana am ajuns in gol alpin, la stana. Frumoasa urcarea! Bine...cat ma misc printre brazi e unul din momentele mele preferate..ma rog...momente...ore, mai bine zis. Acolo am facut focul, am stat la taifas si am ras (bine...asta am facut tot timpul, nu doar acolo la foc) si apoi, in cort la somn (cu corturile in stana). Dimineata inca ningea. Si cum stateam noi in sacii de dormit, parca nevenindu-ne sa iesim, auzim un cantecel: "Ninge, ninge / Mergem la Romica"... Am ajuns si la Romica, dar mai pe seara, dupa ce am "prins" minunata lumina de sub Papusa.

Credeam ca n-o sa pot scrie (cand am ajuns acasa eram inca in faza de inertie prin care trec invariabil de fiecare data cand ies cu ei - chiar de e doar de cateva ori pe an), dar gandindu-ma ca macar acei cativa prieteni (cu care eu mai si ies in ture pe-aici, de altfel) vor fi dezamagiti ca n-au ce citi pe indelete, am reusit sa fac asaa...rezumatul rezumaturilor.