Ma gandesc ca trebuie sa existe un fel e comunicare speciala intre adevaratii prieteni, intre oamenii carora le pasa cu adevarat unii de de altii. Cum oare altcumva se explica sa te sune prietenii cei mai de suflet in cele mai negre si de deriva si de disperare momente?
Sunt unii oameni din viata fiecaruia dintre noi, pe care nu-i vedem in fiecare zi...nici nu am putea sa-i vedem in fiecare zi...pentru ca nu locuiesc la 20 de minute distanta, ci la cel putin de 2-3 ori mai mult. Si cu toate acestea, in ultimul timp, de cel putin cateva ori, la capatul celalalt mi-a fost dat sa aud vocile unor oameni foarte dragi, pe care "cineva" de sus, i-a calauzit acolo unde era nevoie de ei. Asa si ieri, o zi fara planuri, fara socoteli pentru azi, duminica, sau in tot cazul fara socoteli de a petrece ziua in compania cuiva. Uitasem chiar si de promisa-mi ritualica iesire, in lumina clara si calda a unei zile de toamna, prin locurile foarte dragi, pentru care-am muncit atat - si nici pe departe atat de mult cat au muncit altii, desi sunt considerate de unii doar "Micul Crai".
Micul nostru Crai la ceas de toamna senina:
Stogu', catarabil si el din cate stiu eu
Dincolo de ape, Naratu' si unii Fagarasi
Stana din Stevioara
Poiana Piscu' cu Brazi, unde munciram anul trecut
Multumesc, Marius, pentru gandul tau cel bun!
La multi ani, Nicu! Sa ramai asa cum esti acum si cum ai fost si inainte! Oricand avem nevoie de prezente asiguratoare, cu efecte balsamice, care sa ne ajute sa avem incredere in fortele proprii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu