Gradinareasa de balcon

De-a ganditelea, prin Parangul vecinilor

Relatii de buna vecinatate si prietenie...parca asa era vorba aia, pe care o tot auzeam la televizor, spusa de Ceausescu, cand eram noi mici...

In tot cazul, vorba asta la mine se aplica. Pitesti, Sibiu sau Targu Jiu. M-am simtit foarte eu cand am iesit in ture cu prietenii mei din Pitesti, Sibiu sau Targu Jiu.

In acest weekend, tovarasii mei de tura au fost gorjenii. La ideea lui Ovidiu. Ne-am adunat in Novaci, apoi am trecut de Ranca, am lasat masinile in dreptul Fantanii lui Papuc si am pornit.

A fost o tura pe ganditelea. Ne-am jucat de-a ganditelea..ca sa zic asa. Criteriile au fost doua, in principal: dincolo de sosea (asfaltata pana in Pasul Urdele, unde se lucreaza) si pe unde sa se poata spre punctele deja stabilite. Evident dupa ce ne-am uitat pe harta: adica vrem sa ajungem aici, aici, aici..., tinand cont de cum arata zona (cat de stranse sau largi erau curbele de nivel).

Soseaua doar am traversat-o. In rest, cand sub, cand deasupra.

In prima parte, am mers pe sub sosea, adica ne-am bagat pe undeva prin dreapta, in sensul Novaci-Sebes. O varianta minunata de a ajunge sub varful Iezer, avand in fata pentru o buna bucata de timp caldarea de sub Mogosu' si fata, brazdata de spectaculoase paraie cu cascade, a unei culmi ce duce pe Mogosu' (se chema ea cumva, da' nu stiu eu cum).   O culme cu padure de brad la poale si covoare de jnepeni pe sus. In plus, am intalnit multe paraiase ce izvorau la cativa metri mai sus de varianta de traseu aleasa de noi. Iar pana sa iesim din poteca, traversaseram deja doua paraie. Inainte si dupa stana, prin vecinatatea careia am trecut.

Intoarcerea a fost pe sus, pe Urdele, Dengheru' si Papusa.

Coborarea din Papusa ne-a scos in cale si cele mai multe pet-uri. Da' parca mai putine decat ma asteptam...Oricum cred ca mai multe decat se stransesera la Alex pe tot parcursul zilei. Cativa dintre cei ajunsi, de asemenea cu masina, pana la Fantana lui Papuc se incumetasera sa o ia in sus spre Papusa....mai incaltati, mai descaltati. Ca in povestea aia cu "nici imbracata, nici dezbracata, nici calare, nici pe jos".... In intervalul celor cateva minute, cat ne-am oprit pe Papusa, au ajuns sus o mama, un tata si vreo doi  copilasi. La comentariul tatalui legat de papucii pe care el ii purta m-am gandit ca poate nu ar fi in plus sa-i spun ca ii va fi mult mai incomod la coborare decat i-a fost la urcare si i-am spus. Nu stiu cum i-o fi fost la coborare. Zicea ca oricum nu coboara pe unde a urcat.

Ce-am intalnit? Cele mai multe plantute inflorite erau Campanula serrata (cred eu ca sunt acei clopotei). Am intalnit si luceferi si acele plantute roz-lila, pe care aparatul meu nu vrea sa faca deloc clarul (?!), ce  aduce a cimbrisor la floare,  si inca doua floricele: una care seamana cu floarea pastelui si inca una, care seamana cu calcea calului. Nu stiu cum se vor vedea in poze. Daca am reusit eu macar niste poze "inteligibile"!

Vremea a tinut cu noi. A fost soare cam in tot timpul zilei, desi  in jumatatea a doua  incepusera sa se adune norii. Pentru mine (care ma incalzesc foarte repede si transpir la fel de repede) a fost o binecuvantare briza care ne-a fluturat hainele cam tot timpul. La intoarcere, ceilalti isi pusesera polarele sau jachetele pe ei, da' io tocmai ce eram in elementul meu. Mi-era asa de bine!

Ajunsi din nou la masini, ne-am indreptat spre Baia de Fier, unde l-am avut gazda pe G.D, iar in dimineata asta m-am pornit din nou spre casa. E bine de retinut ca din autogara 1 Mai (Antares) - Ramnicu Valcea - se poate ajunge direct in Baia de Fier - pentru ture de weekend prin Parang. Se poate pleca inca de vineri cu un microbuz (Expres se numeste firma de transport), care vine de la Bucuresti si ajunge aici cam pe la 19.30 (sau chiar un pic mai devreme sau un pic mai tarziu). Cu acelasi microbuz se poate ajunge si la Polovragi caci traseul sau iese din DN 67, in zona gorjeana.

Spre capatul drumului asfaltat  ce vine din Baia de Fier (nu-mi dau seama la ce distanta de centrul satului), in apropiere de intrarea in Pestera Muierilor, sunt multe locuri de pus cortul. Sau, cu un pic de noroc, se poate gasi la G.D un pat unde sa te culcusesti in sacul de dormit.

Pentru intoarcere, eu am retinut ca ar mai fi inca o cursa  dupa aceasta de dimineata, pe la 13...sau un pic dupa.

Imi plac mult diminetile rurale asteptand microbuzul sau dupa drumul cu microbuzul, indreptandu-ma spre locul de intalnire: liniste, miros de fan proaspat cosit (asa mirosea de dimineata), meri infloriti (asta e din primavara) si iar liniste. Azi dimineata am vazut o barza, care tot facea ture spre poiana de peste drum de statie. 

Pe drum, la un moment dat, intr-un cuib am vazut chiar trei berze.

Cand am iesit din Gorj si am intrat in Valcea (pana sa ajungem la DN 67) s-a schimbat si starea drumului. Cum intri in Valcea, dupa cativa metri, asfaltul neted ramane in urma si drumul e tot numai petice-petice.  Oarecum ma asteptam la asta.

Cand voi descarca pozele, click-ul pe titlul post-ului va va duce la pagina de picasa.

Vara, prin Cozia

Sper sa se inchege lucrurile si sa ramanem o gasca de oameni buni care sa ne simtim bine unii alaturi de altii multi ani de'acu' incolo. Si sa se simta bine cu noi si cei care vin pentru prima data cu noi. Cum a fost in Cozia. Cred ca armonie si veselie descriu cel mai bine cum ne fu (ca sa vorbim olteneste) in weekend.

Ba, mai mult de-atat, am avut parte si de timp frumos...ce-i drept, cald, da' fara ploaie peste noi. Pe alocuri chiar si cu cate-o boare racoroasa.

Am urcat prin Scortaru si ne-am intors pe sub Coltii Foarfecii. Nu-mi amintesc sa mai fi coborat pe acolo. Cred ca doar am urcat....ca de urcat e varianta mea preferata. Am mai facut un dus-intors in mai anul trecut sau chiar de doua ori, da' doar pana in Poiana Zanelor si inapoi. Ba chiar o data, fiind cu noi si Mircea, ne-am intors de-a lungul culmii pana in poiana din spatele manastirii Stanisoara. Si am mai facut o coborare partiala...ca sa-i spun asa... o data, cand coborand de la cabana pana in Sa si Colti, si fiind si Gabi  cu noi,  ne-am intors la cabana pe Scocul Ursului. Asta a insemnat ca am coborat ceva mai jos de Saua Doctorului, la baza Marelui Amfiteatru.

Au fost multe momente de mare traire, mai ales sambata seara.

Pe Durduc era o asa un calm si-un bine! Se auzeau  doar gazele si usoara adiere care unduia clopoteii in nuante albastrii. Atat. 

Cerul era un mare spectacol pentru ca plafonul de nori, aproape un plan orizontal, ce ascundea varfurile Builei, era strapuns de ultimele raze de soare, care pareau ca tasnesc prin aer spre pamant.

Mai tarziu, cand s-a intunecat, ne-am luat frontalele si am urcat sa vedem sarpele de lumina. A reusit Nicu o poza frumusea: http://picasaweb.google.com/nicuristea/Cozia01082010#5500668633632092082. Stateam cuibariti, care cum ne gasiseram loc un pic mai jos de bazaitoarele de pe varf (asta ca sa avem liniste), intr-o toropeala ce ne cuprindea incet. Din pacate, la cabana a fost cazat in weekend si un grup de cativa .... (nu stiu daca valceni) pe care eu, una, i-as scutura un pic - dac'as putea -  si  linistea noastra a fost sparta de cate-un tipat venit de jos. O fi varsta, o fi si altceva, da' mai au mult (sau poate nu vor ajunge niciodata) pana se vor gandi si la cum le e bine celorlalti si ce efecte pot avea asupra celorlalti strigatele lor (poate doar histrionice, demonstrative), da' in tot cazul neplacute pentru cei care vin acolo pentru linistea unei seri mai aproape de nori, de stele, de cer. Nu stiu ce am fi gasit in urma lor (ei au coborat pe Turneanu). Sper ca macar asta sa stie si sa faca: sa-si ia gunoaiele cu ei.

Cine vrea sa vada poze face click pe titlu.

Ca sa stim ce intalnim

Am obosit sa tot numar omisiuni, erori, corecte s.a.m.d., si-n ultima ora, m-am gandit sa caut care sunt acele specii protejate (macar speciile de plante), pe care le-am putea gasi pe-aici (in cele doua parcuri nationale). Stiu ca sunt cateva in fiecare.
Luati de vedeti...daca vreti:

- ca specie prioritara la nivel european - Campanula serrata (ce-i drept, clopotelul intalnit cel mai rar): http://www.google.ro/#hl=ro&source=hp&q=Campanula+serrata&btnG=C%C4%83utare+Google&aq=f&aqi=&aql=&oq=Campanula+serrata&gs_rfai=&fp=df14b9850dde11d5

- ca specii protejate la nivel comunitar si national (Nu prea pricep daca sunt 9 toate sau 9 se gasesc pe aici, adica in cele doua parcuri nationale...in tot cazul, la rubrica "rezidente" sunt bifate doar cele de mai jos):

1. Eleocharis carniolica: http://www.google.ro/#hl=ro&source=hp&q=Eleocharis+carniolica&btnG=C%C4%83utare+Google&aq=f&aqi=&aql=&oq=Eleocharis+carniolica&gs_rfai=&fp=df14b9850dde11d5

2. Iris aphylla ssp. hungarica (irisii nostri, mult iubiti si fotografiati)
3. Ligularia sibirica (Curechi de munte, Galbenele)
4. Tozzia carpathica (Iarba gatului)

- alte specii importante (asa scrie - probabil ca intra in alte categorii de protectie, fiind periclitate, adica in pericol de stingere/extinctie, sau vulnerabile sau rare) - tot doar cele bifate ca "rezidente" (Nu stiu cum vine asta cu rezidentele...):

1. Larix decidua (laricele, unul din copacii mei preferati - acestia fiind laricele si mesteacanul): http://www.google.ro/#hl=ro&q=Larix+decidua&aq=f&aqi=g7&aql=&oq=Larix+decidua&gs_rfai=&fp=df14b9850dde11d5

2. Pinus mugo (jneapanul): http://www.google.ro/#hl=ro&q=Pinus+mugo&aq=f&aqi=g10&aql=&oq=Pinus+mugo&gs_rfai=&fp=df14b9850dde11d5

Cine vrea sa vada toata lista (poate cand voi mai avea un pic de timp voi cauta imagini cu cat mai multe dintre ele....sper sa si gasesc), ajunge la ea printr-un click pe link-ul recent postat la sectiunea de link-uri sau pe titlul post-ului.

Flori de colt, afine, ceva zmeura...si bureti de fag

Sa te asiguri ca ai bateriile incarcate. Asa i-am zis lui Nicu (R.) aseara. Si ghici cine-a ramas fara baterii la aparat, azi? Evident ca eu. Pentru ca (asa cum mi-a spus, de vrei doua ori, acelasi om - ce-mi este, de altfel, foarte simpatic...."Bine ca esti tu desteapta!") "desteapta" de mine aseara n-a avut nicio treaba cu bateriile de la aparatul foto, ci doar azi-dimineata fix inainte de a iesi din casa mi-am amintit ca parca bateriile sunt cam descarcate. Si m-au tot tinut ele pret de cateva poze, da' fix cand am vazut primele flori de colt mi-a aparut scris pe ecran sa-mi schimb bateriile si s-a inchis!!!! Si cu ce credeti voi ca am facut poze? Cu telefonul!! Nu-mi place deloc asta, da' decat sa ma intorc botosita rau de tot acasa, macar asa...

Daaaa, azi am fost sa ne zgaim la florile de colt. Adica sa le privim cu drag, sa le facem poze, sa le luam aminte cu nesat. Am facut cam cum fac copiii mici: se asigura ca esti acolo, ca nu i-ai lasat singuri si apoi se intorc la joaca. Cam asa facem noi: ne ducem, vedem ca florile inca sunt si ne intoarcem. Azi am gasit flori inainte de a ajunge sub varf (varful Naratu, 1509m), tot asa, pe un perete, la baza unei stanci, dincolo de o sa. Eu as fi avut chef sa continui spre saua de la intrarea pe varf, (si cred ca Nicu - amandoi... ca Nicu "a jucat la dublu" - si mai si, mai ales ca  Nicu M. si urcase nitel pe stanca pe peretele careia vazusem primele flori si de acolo zarise varful cu platoul sau cu tot) da' Georgica, ca un om mare ce e, ne-a zis ca gata cu joaca, ne intoarcem ca altfel ne prinde ploaia. Si ce-i drept, ne-a prins. La ceva vreme dupa ce am ajuns inapoi pe drumul forestier din valea Lotrisorului, cam cu o ora inainte de a ajunge la masina. Sa mai scriu ca evident ca prin jacheta mea Marmot (cu membrana  Gore-Tex ProShell) nu  a trecut strop de ploaie?! Iar pantaloni de schimb oricum aveam.  Si sandalele! Poate ca pentru drumul forestier mi-ar fi prins bine pelerina de ploaie, da' m-am cam dezobisnuit sa o iau din cauza ca e cam incomoda la urcare si coborare. Mai ales cand e ceva panta. Si in Naratu chiar e! Urcusul pana in Poiana lui Pavel e pieptis aproape cap-coada. Si tot asa de inclinat e si versantul aflat deasupra Brezoiului. Noroc cu afinele, care chiar au fost un prilej de revigorare. A fost buna si zmeura de pe marginea drumului forestier numai ca pe alocuri e stropita cu noroi. Trec muuuuulte masini pe acolo. Si nu doar trec. Se si opresc. Azi ne-a ajuns "muzica" la urechi cu vreo 20 de minute - jumatate de ora inainte de a ajunge inapoi in drum. De gunoaiele din marginea drumului, mai ales in apropierea cascadei ce sa mai zic?! Romanii (care sunt oricum numai o populatie omogena nu) pot fi ei oare educati sa-si care gunoaiele si sa le lase doar in cosurile de gunoi sau in pubele? Care sa fie calea??? Sau, mai bine zis, caile?

In rest, ce sa mai scriu despre tura de azi in Naratu? 

Poiana lui Pavel e frumoasa de tot,  asa cum o stiam, un loc in care as veni sa staaaau si sa citesc un weekend intreg, da' nu stiu daca si unde e izvor. 

Urzicile din Saua Tarsa le-am ocolit frumusel.

Am ajuns la concluzia ca sunt flori cam pe toti peretii dincolo de locul unde se iese din marcaj (PR) . Pai ce credeati? Ca duce marcajul pana la flori???? Pai nu ar mai fi fost demult. Sau poate doar cele la care nu se poate ajunge, cele care sunt suspendate pe cate-un perete.

La intoarcerea in Poiana lui Pavel, Cozia se vedea mai bine decat dimineata  (cand aerul era cam paclos) si chiar ni se arata frumos-frumos. Am facut si o poza. Ca aparatul isi revenise, chiar daca imi arata ca baterie mai e putina-putina. Aaaa, tot in Poiana lui Pavel zburau multe libelule (da' oare apa unde e???) si muulti fluturi.  Pe un grup de flori din acelea galbene,  cu tulpina inalta, cu multe petale subtiri, erau adunati laolalta multi fluturi si bondari. Poate s-or vedea cat de cat in poze...

Pentru tura asta dus-intors, am plecat dimineata de la masina (parcata la bariera, aproape de Motelul Lotrisor) cu cateva minute inainte de 8 si am ajuns in drumul forestier inapoi pana in ora 4. Dupa aia, a inceput sa ploua. Ce-i drept pe accuweather ziceau ceva si de o ploaie pe la ora 4. Bine ca s-a sarit peste cele prognozate la ora 10 si la 1!!!

In Naratu cam tot parcursul e prin padure. Noi, azi, ne-am incarcat bateriile cu verde de fag. Cam in 8 ore, s-au incarcat la maxim.

Pentru poze click pe titlu. Le veti gasi cand le voi posta pe pagina de picasa.

Povestea (mea) de brad si piatra

Trei fete cucuiete...

Nu credeam vreodata ca o sa plec pe sus doar in grup de fete, da' uite ca am facut-o si pe asta: cum planurile cu copiii au picat din cauza vremii si fetele erau aproape ajunse in Costesti cand decizia a fost definitiva, nu am putut sa declin oferta de a petrece timp, chiar si in formula de trei fete , de vineri pana duminica, in Buila. Zis si facut. Ne-am luat ramas bun de la Florin, caruia i-am promis ca-l sunam in caz de ceva si-am pornit spre Scarisoara via Pietreni. Am mers avand-o printre noi si pe Speranta. Speranta ca va incepe sa ploua dupa ce vom fi la adapost. Zis si facut! A plouat cand noi eram deja instalate in podul troitei din poiana Scarisoara desi....podul nu mai are scara. Da' asta deja stiam. Ca ne spusese Florin. Afara ploua in ropote, tuna, fulgera, da' noi taifasuiam linistite.  Doar ma stiti. Ne era tocmai bine. Am adormit cam in acelasi timp cu incetarea ploii. Nici nu mai tin minte daca a mai plouat peste noapte sau nu. Ceea ce-mi amintesc e ca m-a trezit un zgomot de tractor. De jos din drum. Pesemne ca forestierii care au taiat de zor un pic mai jos de Scarisoara, chiar in lateral de drum, se intorsesera. La scurt timp, a inceput sa uruie si o drujba.

Inca se mai vedea pe-alocuri cerul albastru, dar cu nori din ce in ce mai inghesuiti, cand am pornit la drum spre Curmatura. Cam pe la 10  jumate'. Tot cu Speranta. Ca va ploua abia dupa ce vom ajunge la refugiu. Incepuse un pic cand am ajuns la peretele Tuclei, da' pana sa ne dam jos rucsacii si sa ne luam toate cele pe noi s-a si oprit. Mai apoi, cu un pic inainte de a iesi din padurea de brad, da' tot asa...

Si marea ploaie - seria de ploi a venit dupa ce am ajuns la refugiu. Bineinteles. Si ce-a mai plouat si a tunat! Si eu asa somn am dormit! Asta dupa ce ne-am servit masa pe prispa sau veranda (cum vreti sa-i spuneti) refugiului. Ne-am instalat si o bancuta, facuta dintr-o barna si vreo doi busteni gasiti in camera din stanga, unde am si dormit. 

Prispa a fost si sufragerie si sala de lectura. Ca eu venisem pregatita sa citesc. Sa stau acolo, avand in fata intrarea spre Piatra si brazii atarnati si toata saua verde-smarald (fara exagerare), sa citesc, sa mai salt din cand  in cand ochii din carte si sa mai privesc un pic. O poveste de brad si piatra. Asta este pentru mine locul. Si am citit. Un capitol intreg: Svek, ordonanta la preotul de campanie.

Mai pe seara, au venit si vreo trei (sa le zic tarani?) din Barbatesti ca sa-si ia branza de la stana. Si evident ca au dormit in refugiu. In camera cealalta. Dar, ca si cei de data trecuta, de la finalul lui octombrie (care urcasera cu alte treburi), au vorbit la telefon pana sa adoarma. Noroc ca, spre deosebire de ceilalti , nu au avut radio-ul cu ei. Si parca nici nu au sforait. Oare unde dormeau cei care urcau sa-si ia branza inainte de a fi construit refugiul?? Ca in stana veche nu prea se mai putea. Probabil ca in stana noua, alaturi de ciobani.

Duminica eu chiar speram ca prognoza va fi cum o citisem eu, in urma cu doua zile, pe accuweather. Da' de unde?! Din nou s-au adunat norii si iar reprize de ploaie. Pe la 11 am plecat, totusi. Nu mai stiam la ce ora pleaca autobuzul din Barbatesti: la 5 sau 5 si jumatate. Noroc ca ploaia s-a oprit cand am iesit din padure: imediat ce am intrat in poiana Bulzului. Si chiar s-au mai imprastiat norii. Da' urcau altii. Veneau de jos, din vai, si urcau incet. 

Acuma...cu ploaia ne-a mers noua cum ne-a mers, da' Bulzul era mare. Si tot trecand cand pe dreapta cand pe stanga, iar el din ce in ce mai lat,  deja nu mai puteam sari direct pe malul celalalt si pana la urma a trebuit sa traversam chiar prin apa. Norocul meu ca de ceva timp mi-am invatat lectia si la orice tura de vara am sandalele in rucsac. De altfel, si drumul pana la Scarisoara eu l-am facut tot in sandale. La troita aflata aproape de intrarea in sat, ne-am schimbat, ne-am "primenit"..eu m-am trecut la sandale din nou si am intrat in sat gatite. In statie, alta repriza de ploaie. 

Noroc cu barul  - la  distanta de cateva secunde de adapostul din statie, care prinde bine doar la ploicele, nu si la ploaia anuntata de norul pe care l-am zarit privind in urma, deja cu dor, spre locurile de unde coboraseram. (Vorba lui Florin P. : daca un nor pare amenintator, inseamna ca asa e!) Era chiar caldut inauntru si ne-am luat si cate-o ciocolata calda. 1 leu ciocolata.

Ploaie mare a fost! Pe strada care porneste din statie si urca spre dreapta, suvoiul de apa izbea intr-un capat de pod (probabil ca infundat) si tasnea ca dintr-o arteziana. Si evident ca  a intrat in majoritatea gospodariilor din apropiere.

Inainte de a urca in autobuz, am mai privit o data spre... Era asa clar conturata in aerul spalat de atata ploaie! Iesise cu totul din nori, care se mai agatau doar de padurile de la poalele sale. Am vrut sa fac si o poza, da' atatea fire mi-ar fi iesit in prim plan incat am renuntat. Lasa. Mai bine o tin in mine. Ca de fiecare data.

Seara, dupa ce-am mancat, mi-am amintit ca mai aveam inghetata in congelator si m-am gandit ca meritam si noi o portie mare de inghetata  (cu topping la alegere) dupa cat de concentrate am coborat nu cumva sa se intample vreun bai. Ca recompensa.

P.S. Cine vrea sa vada si poze..mai incolo, dupa ce le voi descarca si incarca pe pagina de picasa. Vor aparea la un click pe titlu.

Intamplari din padurea verde..si bonus:link spre site-ul lui Iulica

http://www.formula- as.ro/2010/ 922/societate- 37/intamplari- din-padurea- verde-12540

Intr-adevar, frumos articolul. Asa imi merge la suflet ideea asta: sa cunosti inainte de toate. Numai asa devii receptiv si faci. Altfel, ignoranta naste mostri. Si nu e nici scuza.

Si ca sa fie si o surpriza, ia uitati ce fotografii are Iulica postate pe site-ul lui. E suficient un click. Cunoasteti fotografiile acelea frumoase, frumoase ale Antoniei, nu? Cam in urma cu un an...sa fie. Ei bine, sunt opera lui Iulica!